COVER STORY - Cazul SIMA

De regulă, lumea finanțelor din România este pentru publicul larg un univers anost, fără sare și fără piper. Informațiile economice țin pentru cei mai mulți dintre noi de registrul utilitarului: au crescut dobânzile la credite, s‑a depreciat leul, a crescut inflația etc. Plecarea în Islanda a lui Cristian Sima a transformat această lume într‑o veritabilă telenovelă cu un succes nebun. Probabil că au fost puține povești în ultimii ani care să conțină atât de multe ingrediente de bestseller. Informațiile care au venit dinspre Cristian Sima sunt un amestec ciudat de emoție și intrigi politico‑economice. Brokerul și fostul șef al bursei de la Sibiu a lăsat să se înțeleagă că a fost amenințat fizic și că se teme pentru viața sa. Două dintre scrisorile pe care i le‑a adresat lui Radu Soviani (editorialist MONEY Magazine) se încheie cu formularea „Dacă și mâine voi trăi, voi continua să scriu“. Rareori, au apărut public atât de multe indicii despre modul în care se fac jocurile în cadrul organismelor de reglementare a pieței de capital. Rareori, am aflat ce se discută într‑o întâlnire cu un înalt oficial al Serviciului Român de Informații. Rareori, am aflat ce sume concrete investesc pe bursă foști demnitari sau oameni de afaceri. Dincolo de informațiile confirmate rămân însă nelămuririle și paradoxurile. Ne‑am oprit asupra a zece dintre ele.

1. Nici o plângere
Inițial, dispariția lui Sima a fost pusă pe seama unei escrocherii prin care acesta ar fi plecat fără urmă cu banii investitorilor. În scrisorile pe care brokerul i le‑a trimis jurnalistului Radu Soviani, Sima se apară aducând lămuriri cum că, de fapt, a pierdut o parte din bani și nu a făcut nimic premeditat. Spune Sima adevărul? Cert este că, cel puțin până la închiderea ediției, nici unul dintre investitori (unii dintre aceștia personaje cu notorietate precum fostul ministru de Finanțe, Daniel Dăianu sau femeia de afaceri Irina Schrotter) nu a demarat vreo acțiune legală împotriva brokerului.

2. Mă ascund în Islanda
Cristian Sima își asumă faptul că a pierdut două milioane de euro și două milioane de dolari și își pune fuga pe seama fricii de răzbunarea unei părți dintre investitori. Face vorbire chiar despre amenințări fizice directe. „Dacă și mâine voi trăi, voi continua să scriu“ – așa își încheie două dintre scrisorile adresate lui Soviani. Pe de altă parte, nu are nici un fel de problemă în a dezvălui orașul în care se află – capitala Islandei, Reykjavik. Apropo de finanțe, Islanda este singura țară al cărei sistem bancar a dat faliment în criză. Totodată, mărturisește într‑unul dintre mesaje că la destinație s‑a înregistrat cu numele și datele din pașaport adevărate.

3. Reacție disproporționată
Cristian Sima a spus explicit că a plecat din România pentru că se teme fizic și că a primit amenințări de la clienți nemulțumiți. Aici apar mai multe neconcordanțe. Clubul clienților lui Sima este unul select – cel puțin, pe baza informațiilor apărute până acum –, așa că amenințările de tip mafiot pe care le invocă el nu le sunt specifice acestora. Doi la mână, în ciuda amenințărilor, Sima a avut timp totuși să își vândă o deținere (acțiunile HotNews) și a divorțat. Mai mult decât atât, a reușit să plece din țară.

4. Ne vrem banii înapoi?!
Pentru abilitățile de tranzacționare pe care le are Sima – mai mulți clienți admit că are un talent ieșit din comun pe această zonă de expertiză – pierderea de două milioane de euro și două milioane de dolari nu este atât de mare. Daniel Dăianu l‑a invitat, inițial, să se întoarcă în țară pentru a încerca să recupereze suma, dar, în același timp, nu a exclus varianta depunerii unei plângeri. Totodată, Sima spune că jumătate din pierdere (care ar deveni efectivă dacă toți clienții și‑ar retrage banii) s‑ar recupera din vânzarea sediului WBS.

5. Un fel de Madoff
Au existat poziții publice foarte tranșante în care Sima a fost catalogat drept un fel de Bernard Madoff al României. De exemplu, consultantul economic Ionel Blănculescu, fost șef al AVAS, este de părere că asemănările cu Madoff sunt uluitoare. Într‑o apariție publică, Blănculescu spunea că și Madoff, și Sima au fost artizanii unei scheme Ponzi. Pe scurt, într‑o astfel de schemă, randamentele clienților vechi sunt plătite din banii celor nou intrați, nu din investiții financiare propriu‑zise. Și Madoff, și Sima au avut poziții oficiale pe piața de capital. Bernard Madoff a ocupat poziția de președinte non‑executiv al Nasdaq, iar Sima a fost șeful bursei de la Sibiu. Totodată, clientela ambilor brokeri vine din rândul elitei economico‑politice. În replică, Sima spune că este imposibil să faci o schemă Ponzi cu doar 60 de persoane. Cu alte cuvinte, ritmul intrărilor este prea mic pentru a plăti randamentele vechilor clienți.

6. Fără lămuriri
Până acum, acuzația directă de cea mai mare gravitate pe care a făcut‑o Sima a fost la adresa jurnalistului Bogdan Chirieac. „Referitor la Bogdan Chirieac, acesta a fost acționar la WBS Holding din ’98 până în 2001. I‑am făcut cadou 5% din acțiuni. După ce am văzut ce a făcut în campania electorală din 2000, a trebuit să i le iau înapoi, evident, contra cost. În 2000, prin contul pe care l‑a avut la WBS Holding la banca BSI Chiasso Elveția a primit 1,5 milioane de dolari și i‑a distribuit politicienilor. Și‑a oprit și pentru el 60.000 de dolari pe care i‑a trimis fără nici o jenă direct în România pe contul soției la National Bank of Greece.“ Cât despre Bogdan Chirieac, acesta s‑a mulțumit să nege afirmațiile lui Sima. În urma unor dovezi publicate de ziarul „Adevărul“, el nu a dat indicii despre modul în care Sima ar fi putut afla detalii legate de contul soției sale.

7. Adio, deci pe curând
Prin „deconspirarea“ tuturor legăturilor cu mediul politic și economic din România, Sima dă senzația că nu vrea să mai acționeze niciodată în România. Cum va mai putea face business acasă în condițiile în care dezvăluie aranjamente cu Viorel Hrebenciuc pentru influență în cadrul Sibex? Cum se va raporta la Daniel Dăianu și Cătălin Predoiu din moment ce a relatat o întâlnire cu un oficial al Serviciului Român de Informații, girată de aceștia? Și totuși, Sima nu exclude posibilitatea să se întoarcă în țară. Ba chiar ia foarte în serios această variantă. La predarea ediției, Sima încă se afla în Islanda. O altă întrebare în aceeași logică: de ce nu și‑a lichidizat Sima toate investițiile (proprietățile imobiliare sau cele 450.000 de acțiuni la Sibex pe care le cumpărase chiar în ultimele trei săptămâni) pentru a încerca să recupereze pierderea, fără să plece din țară? Brokerul și‑a vândut doar participația minoritară la HotNews.

8. Discreție suspectă
Sima nu și‑a ascuns niciodată simpatia față de actualul președinte al României, Traian Băsescu. A fost acționar minoritar în cadrul HotNews, platformă percepută drept apropiată de președinte. De altfel, a doua scrisoare a lui Sima a fost publicată pe HotNews. A vrut să‑l consilieze pe președinte privind evoluția crizei datoriilor suverane și chiar a înaintat un material consilierilor acestuia. S‑a speculat – evident, nedemonstrat – că unul dintre clienții săi a fost Ioana Băsescu, fiica cea mare a președintelui. Iată tot atâtea motive ca grupul de media Intact, un critic asiduu al președintelui, să folosească scandalul împotriva acestuia. Și, totuși, posturile grupului Intact au fost destul de reținute, tratând subiectul mai mult în registrul comicului. Mircea Badea se întreba retoric „De ce se vorbește despre acest crenvurști cu păr?“

9. Diferențe cam mari
În momentul în care dispariția lui Sima a devenit evidentă (10 octombrie), avocatul unei părți dintre clienții păgubiți, Dan Stoicescu, vorbea de un prejudiciu total care ar putea ajunge la 70 de milioane de euro. În momentul în care a început să facă lămuriri, Sima a vorbit despre o pierdere de 20 de ori mai mică. Tot Sima spune că pierderea cea mai mare este de 1,4 milioane de euro – o pierdere atribuită de Gigi Becali lui Radu Dimofte, un discret antreprenor asociat cu Gabriel Puiu Popviciu în afaceri imobiliare. Tot Sima vorbește despre investiții destul de mici, în comparațiile cu cifrele vehiculate la izbucnirea scandalului. Spune că Daniel Dăianu a investit 200.000 de euro, iar Irina Schrotter – 100.000 de euro. Ceva, probabil, ne scapă.

10. Un „monstru“ cunoscut

După izbucnirea scandalului, Cristian Sima este creionat drept un personaj controversat, cu un trecut tumultuos. Totuși, biografia lui Sima nu e nici pe departe o noutate absolută. Sima a fost colaborator al Securității înainte de 1989, a plecat în 1990 în Italia unde și‑a făcut o companie de brokeraj (nu se știe cu ce capital), a repetat povestea în Franța și s‑a întors în țară. Era recunoscut drept un personaj bivalent, ba fermecător, ba enervant. Caracterul impulsiv l‑a proscris oarecum din comunitatea brokerilor. Apetitul său pentru risc ridicat era, de asemenea, un fapt de notorietate. Cu toate acestea, personaje ultraprecaute, precum Daniel Dăianu, i‑au încredințat bani pentru investiții. Au făcut‑o totuși în cunoștință de cauză.

Portret de speculator

Cristian Sima este o combinație interesantă de artist și om al cifrelor exacte. Nu numai că a absolvit cu 9,96 cursurile Facultății de Matematică, dar era și un foarte bun pianist.

Dână în 1990, a fost profesor de matematică la Politehnică. Trei ani mai târziu îl găsim în Italia, unde și‑a descoperit vo­ca­ția de speculator pe bursă. S‑a per­fec­țio­nat sub îndrumarea profesorului Frediani de la Facultatea de Inginerie din Florența. De altfel, acesta l‑a angajat la compania sa de brokeraj, San Giovianni.
După trei luni, prins de microbul spe­culațiilor bursiere, Sima și‑a deschis propria firmă de brokeraj, unde a început să‑și joace toți banii, adică două salarii de profesor, cam 3.000 de euro. Juca numai la bursa din Milano, unde cumpăra call‑uri (produse derivate – promisiuni de vânzare pe diverse acțiuni). Un an mai târziu, în 1994, a trăit pe propria‑i piele șocul pierderii totale. A pierdut peste un milion de lire italiene într‑o singură zi. A mai stat în Italia cât să își revină, după care a luat drumul Franței.

La Paris, bursa era mai dezvoltată. Putea juca și pe scădere, adică existau și „put“‑uri, nu doar „call“‑uri. Și‑a vândut mașina, un Clio Bacara, pentru 700.000 de franci francezi și într‑un an a câștigat ce a pierdut în Italia. De aici juca și pe piața americană, fiind client al Solomon Brothers. În 14 ani de speculații bursiere, din 1993 până în 2007, a pierdut 2,8 milioane de dolari, bani personali.

După Paris, a urmat un nou capitol în viața lui Sima: Bursa de Valori București și piața derivatelor de la Sibiu. Și‑a făcut intrarea aici ca un bun cunoscător al piețelor internaționale și, mai ales, al instrumentelor financiare sofisticate, mai riscante. Sima voia să schimbe regulile, pentru că se considera experimentat în produse derivate. De aici și lupta sa acerbă de a accede la conducerea uneia dintre cele două instituții bursiere. Nu i‑a ieșit la bursa din București, în schimb a reușit la Sibiu, unde, prin achiziții de pachete de acțiuni, a preluat controlul instituției. Și a fost șeful Sibex până când a plecat din țară.

Cristian Sima nu era un gambler. Este mult prea inteligent ca să se fi lăsat exclusiv pe mâna destinului. Voia să controleze incontrolabilul prin formule matematice. Se considera un vizionar. Aflați mai multe despre cum este structurată mintea lui Sima dintr‑un interviu acordat în 14 mai 2007 MONEY Magazine (la vremea aceea Money Express).

MONEY EXPRESS: Ați devenit un maestru al speculațiilor bursiere datorită matematicii?
CRISTIAN SIMA: M‑a ajutat și mă ajută și‑n ziua de azi. 40% folosesc economie, iar 60% matematică. Fac analiză grafică, am niște algoritimi pe care i‑am făcut singur.

Adică, utilizați metode mai puțin cunoscute de brokeri?
Brokerii mari din Occident fac la fel, dar în România chestiile astea nu se aplică. Eu am fost, în ’97, un mare speculant pe piața românească, dar am ieșit, pentru că în momentul ăla mi s‑a părut umflată cu pompa, ceea ce s‑a și întâmplat, când s‑a prăbușit. Nu avea volum.

Pe care piață vă simțiți mai confortabil?
La New York, apoi la Chicago Mercantile Exchange pentru opțiuni, Londra. În rest mai am ceva tranzacții pe futures pe indicele australian. Și la japonezi am mai tranzacționat. Însă volumul cel mai mare îl fac la New York. Fac tranzacții și pe piața Forex, pe opțiuni, și pe piețele emergente care dau randamente.

Pe ce instrumente faceți speculații regulat?
Eu, și în ziua de astăzi, sunt un mare speculant pe indici și pe produse derivate pe indicii bursieri din Occident – americani, japonezi, australieni.

Când ați câștigat cel mai mult?
În 1994, în aprilie, când a câștigat Berlusconi alegerile, și, pe prăbușirea bursei, în momentul în care a căzut guvernul Berlusconi. Tot în ’94, am pierdut. Tot, tot, la modul că n‑am mai avut nimic. Aveam toate acțiunile cumpărate în marjă, iar căderi de 15% într‑o zi te cam găuresc rău de tot. Nu aveam experiența pe care o am acum și, deși știam regulile lui Soros, nu le aplicam. Am câștigat o dată pe futures ceva fabulos, 800.000 de lire în cinci minute, dar asta nu o să se mai întâmple.

Este Soros idolul dvs.?
Îl consider unul dintre cei mai inteligenți speculanți.

Cum ați ajuns la ușa lui Soros și când?
Nu m‑a chemat nimeni, m‑am dus eu, personal, să‑i zic: uite, eu cred că sunt bun și pot să mă angajez la dumneata.

Și i‑ați spus asta personal?
Nu. M‑a primit administratorul fondului, Steve Druckemiller, ca pe orice om care avea un drive record interesant. M‑a întrebat câți bani personali am pierdut într‑o zi. I‑am spus și mi‑a răspuns că n‑am pierdut încă suficienți.

Nu v‑a afectat deloc faptul că ați pierdut tot?
Nu, pentru că în doi ani de zile văzusem jumătate de lume, cunoscusem foarte mulți oameni, foarte multe locuri. Știam de la început că pot să pierd, dar nu eram convins că pot să pierd totul pe produse derivate, chiar într‑o singură zi.

Ați avut momente în care ați simțit că nu mai rezistați?
Mi s‑a întâmplat și mie să‑mi crească colesterolul la peste 360, deși nu mâncam grăsimi. Nici nu mă sinucid când pierd, dar nici nu deschid șampania când câștig. Dacă începi să te bucuri că ai câștigat și să te superi că ai pierdut, viața devine un calvar. Trebuie să mergi mai departe.

Evaluați minuțios riscurile?
Da, și, dacă pierd, nu închid poziția niciodată.
Spuneați, la un moment dat, că, dacă pierzi trei zile la rând, trebuie să închizi.
Da, dacă pierd trei zile la rând, închid. Mi‑am luat pierderea acasă și mă gândesc unde am greșit. Deviza de bază este „ai câștigat, înseamnă că ai avut noroc; ai pierdut, du‑te la birou și studiază unde ai greșit“.
Păi înseamnă că nu este doar noroc.
Nu, dar e bine să consideri, de câte ori ai câștigat, nu că ai fost deștept, ci că ai avut noroc și, de câte ori ai pierdut, să te duci să vezi unde ai greșit. Dacă faci invers și zici „am avut ghinion“ și dincolo zici „uite ce inteligent am fost“, te vei curăța.

Sunt semne că ar apărea un nou vizionar al piețelor bursiere?
E o criză destul de mare de vizionari. La momentul ăsta nu există un personaj ca Lynch sau Buffet, care, de ceva vreme, o nimerește prost. Cam după 50 de ani au dat și ei marile tunuri. Trebuie să treacă o perioadă, să se acumuleze experiență.

Ați putea fi dumneavoastră un vizionar?
Să dea Domnul! Nu știu. Oricum, toată lumea care face meseria asta, de la o vârstă încolo, o face pentru faimă, nu pentru bani. Dacă Soros nu își închidea pozițiile la minus 9%, în lunea neagră, când New Yorkul a căzut cu 20%, era falimentar și acum și nu‑l cunoștea nimeni. La patru ani după lovitura asta, în ’91, a devalorizat sterlina, bazându‑se pe date macroeconomice și pe șarpele monetar european, care era prost făcut. Sterlina era mult umflată față de dolar. De atunci a devenit celebru. În ’89 nu știa nimeni de Soros. Dacă leul ar fi cotat pe piața Forex, cine știe?!, ar putea veni careva să‑l devalorizeze, pentru că și leul este cam umflat față de euro.

Sunteți o persoană extravagantă?
Puțin. Oricum, îmi place să ies din tipare.

 

Victime colaterale

Slăbirea încrederii în piața de capital este poate cel mai mare prejudiciu pe care l‑a adus fuga lui Cristian Sima. O încredere care nici înainte nu era prea zdravănă.

Dacă există oameni cu adevărat supărați pe Cristian Sima, aceia sunt actorii de pe piața de capital. Aceștia se consideră victime colatorale, invocând faptul că Sima a distrus peste noapte relația de încredere dintre broker și investitor, cu atât mai mult cu cât el era președintele pieței derivatelor din Sibiu și se erijase într‑un „guru“ în materie de instrumente financiare sofisticate și riscante.

„Este o situație neplăcută pentru noi toți. Eu sper ca Sima să poată, într‑un fel sau altul, să repare ceea ce a făcut“, afirmă un broker care a dorit să își păstreze anonimatul. Dar, chiar dacă Sima va reuși să returneze banii pierduți (3,5 milioane de euro), brokerii cred că tot nu va putea repara prejudiciul moral și, nu în ultimul rând, financiar adus breslei. Este nevoie de mult timp de acum înainte și de eforturi mari și susținute pentru reconstruirea imaginii pieței de capital. Dar poate tot răul spre bine, pentru că, oricum, trebuia să se producă o schimbare și se pare că era nevoie de un scandal precum acesta ca să se miște lucrurile.

Persoane din conducerea actuală a bursei vorbesc acum despre lipsa unei culturi bursiere a investitorilor, despre necunoașterea riscurilor pe care le implică investițiile/speculațiile sau despre confuzii între companii de brokeraj. Proaspătul manager al BVB, Victor Cionga, spune că scandalul Sima are un impact negativ asupra bursei de la București, dar, în opinia sa, cauza ar fi confuzia între un offshore, respectiv WBS Holding, care tranzacționa pe piețe internaționale, și compania de brokeraj, WBS România (ambele controlate de Cristian Sima), care intermediază tranzacții cu acțiuni pe piața românească.

Nu puțini sunt brokerii care susțin că fuga lui Sima afectează bursa ca instituție, în condițiile în care nu a avut niciodată o bună comunicare externă, nu a știut să se promoveze și să își explice rolul. „Bursa locală suferă de lipsă de produse investiționale, de market‑makeri, de oameni care să explice investitorilor care sunt avantajele și care sunt riscurile investiționale“, precizează un broker, de asemenea, sub anonimat. „Ambele burse, ca instituții (BVB și Bursa derivatelor din Sibiu – n.r.), ar trebui să aibă un marketing mai bun, să creeze instrumente în funcție de nevoile investiționale ale oamenilor, adică să fie instrumente defensive, ținând cont de contextul economic global. Poate obligațiuni de stat, corporative, companii profitabile... În acest fel, piața ar putea absorbi banii care stau, acum, pe margine“, afirmă Alexandru Elian, fost președinte al companiei de brokeraj Delta Valori Mobiliare, firmă care nu mai apare pe lista brokerilor activi la BVB. Numele său a fost pomenit de Cristian Sima, într‑una dintre scrisorile sale, în contextul în care încerca să explice cum și de la ce persoane a achiziționat acțiuni pentru a‑și consolida reprezentativitatea, cu scopul de a construi o piață de capital europeană. „Persoana care m‑a reprezentat pe mine în Consiliul de Administrație nu a votat pentru și se pare că a fost inspirată“, comentează succint Elian declarațiile lui Sima, evitând să insiste asupra subiectului.

Toți actorii pieței de capital locale admit faptul că percepția generală asupra bursei este aceea de sală de jocuri de noroc. „Bursa nu este un cazinou, este un instrument constructiv, de economisire și de investire“, încearcă Alexandru Elian să inducă o minimă cultură bursieră.

Tot ca o încercare de restabilire a încre­derii, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a început investigarea societății WBS România. Din păcate, cele mai multe tran­zacții s‑au făcut prin intermediul WBS Holding, înregistrată în Insulele Virgine, aceasta neaflându‑se sub supravegherea CNVM.

Apropo de încredere, și CNVM are problemele sale. Numirile în funcții sunt în continuare făcute după criterii politice. De circa două săptămâni în instituție au venit Ștefania Ferencz, șefa de cabinet a fostului premier Emil Boc, și Gheorghe Albu, fost deputat PDL. Începând de luna viitoare, Gheorghe Marcu, fost președinte al departamentului pentru mediul de afaceri, piață de capital și IMM din PSD, va fi vicepreședinte al CNVM. Și exemple ar mai fi: chiar președintele CNVM, Carmen Negoiță, fosta soție a ex‑primarului sectorului 3, Liviu Negoiță, este membru în PDL, fără experiență pe piața de capital.