Oraşul se află în Extremadura, cea mai săracă regiune din Spania, care se învecineaza la vest cu Portugalia. Din populaţia de peste 16.000 de locuitori, 3.160, sau aproximativ 30% din forţa de muncă, sunt şomeri în prezent. Dintre zonele urbane, Montijo are una dintre cele mai rele rate ale şomajului din Spania, o ţară care a intrat oficial săptămâna aceasta în a doua recesiune din 2009 încoace. Economia naţională este de aşteptat să se reducă cu aproximativ 1,7% în acest an.
Edgar Rodriguez, un şomer care spune că familia sa supravieţuieşte doar datorită moştenirii bunicii sale decedate, dă vina pe imigranţi - 'români şi negri' - pentru faptul că au luat locurile de muncă din fermele din apropiere de la spanioli, deşi a recunoscut filosofic: 'Ei lucrează multe ore pentru bani puţini. Noi vrem să lucrăm mai puţine ore şi să câştigăm o mulţime de bani'.
Alţi rezidenţi de Montijo spun însă că problemele reale ale economiei locale au fost dependenţa excesivă de construcţii şi uşurinţa cu care locuitorii au trăit dincolo de mijloacele pe care şi le permiteau în deceniul creditului ieftin, până în 2007.
'Am trăit peste mijloacele pe care ni le puteam permite, în anii 1990 şi 2000', spune Manuel Gomez, un inginer de 42 de ani şi liderul local al Partidului Socialist al Muncitorilor din Spania, de opoziţie. ''O bancă îi spunea cuiva cu un salariu de 1.000 de euro pe lună: 'Nu vă faceţi griji, puteţi avea maşină şi casă', chiar dacă aceasta însemna să-i ia 800 de euro pe lună din salariu', a afirmat el, adăugând: 'Criza a făcut două lucruri: a distrus complet sectorul construcţiilor şi a însemnat că familiile nu au cheltuit; au economisit tot ce se putea. Astfel, toate persoanele din sectorul construcţiilor şi-au pierdut locurile de muncă iar apoi întreprinderile mici au început să se închidă'.
Cum va ieşi Montijo din acest cerc vicios nu este clar, mai ales având în vedere dependenţa Extremadurei de transferurile financiare din părţi mai bogate ale Spaniei şi măsurile de austeritate la nivel naţional adoptate pentru a îndeplini ţintele UE de reducere a deficitului. De altfel, europenii se pregătesc pentru o noua eră de austeritate în contextul în care guvernele din regiune iau măsuri pentru a elimina deficitele bugetare nesustenabile.
Julian Herrera Ardila, un om de afaceri local şi preşedinte al ''Grupo Herrera'', care produce structuri prefabricate din beton, crede că ar avea o parte a răspunsului. El are acum doar aproximativ 80% de angajaţi, de la 475 în ceea ce el a numit 'epoca de aur a construcţiilor', când avea birouri în Spania şi Portugalia. A negociat contracte pentru a produce şi vinde case prefabricate pe pieţe noi din America Latină până în Asia.
Şi alte afaceri din Extremadura, printre care producătorii de ulei de măsline şi şuncă, vizează noi pieţe de export, dar nimeni nu crede că astfel de eforturi pot umple rapid golul.
Preotul romano-catolic din Montijo, Juan Antonio Delgado, spune că organizaţia Caritas, braţul de caritate al bisericii, ajută cu alimente aproximativ 300 de persoane, circa un sfert dintre ei imigranţi. El afirmă că oamenii din această parte a Extremadurei pot obţine alimente din producţia proprie şi vede o latură pozitivă prin faptul că ei pot trăi diferit de cum au făcut-o în timpul 'boom-ului fictiv' al bulei imobiliare.
Tinerii însă emigrează în străinătate sau în alte părţi ale Spaniei, la fel ca părinţii lor în perioada de sărăcie mult mai mare de după al doilea război mondial. De data aceasta, însă, este vorba de persoane care au beneficiat de o educaţie modernă.
'Oamenii pleacă din nou în Germania, chiar şi în Chile', spune Delgado. 'Primul val a fost de muncă manuală. Acum sunt persoane cu calificări'', adaugă el.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
