Exista doua categorii de companii: private si publice. Una privata detine mai putine actiuni, iar proprietarii nu sunt nevoiti sa divulge prea multe informatii despre companie. Oricine poate sa isi inceapa propria afacere: trebuie doar investita o anumita suma de bani, sa fie inaintate documentele legale si sa fie respectate regulile jurisdictiei. Multe afaceri, cele mai mici, sunt detinute de un proprietar. Dar companiile mari pot fi si ele private.
De obicei, nu este posibil sa cumperi actiuni in cadrul unei companii inchise (nelistate). Poti sa abordezi proprietarul in legatura cu intentia de a investi, dar el nu este obligat sa iti vanda tie o parte din actiunile companiei. Companiile publice, pe de alta parte, au posibilitatea sa isi vanda o parte din companie investitorilor si sa realizeze transferul pe bursa. De aceea, a derula un IPO poate fi explicat si ca o companie care vrea “sa se deschida”.
Companiile publice au sute de actionari si sunt subiectele unor reguli foarte stricte. Trebuie sa aiba un board de directori si trebuie sa raporteze rezultatele financiare in fiecare semestru. Ofertele publice initiale (IPO) reprezinta primul pas pentru “iesirea unei companii la bursa” in vederea finantarii, deci sa faca rost de bani fara a se imprumuta la banca. Dar este si in interesul investitorilor, pretul actiunilor nefiind foarte ridicat. Totusi, nu trebuie sa se plece de la ideea ca orice subscriere este profitabila, fiecare IPO trebuind sa fie analizat de la caz la caz.
