Se discuta intens despre numele viitorului primar al Bucurestiului. Asta, mai ales in conditiile in care actualul titular al postului nu da semne ca e dispus sa continue o lupta in care nu pare sa creada si pe care da semne ca a acceptat-o doar ca pe o favoare facuta altcuiva.
Se vehiculeaza deja o lista scurta de posibili candidati care, fie si numai la o prima citire, te poate descumpani. De la populistul ridicol si pana la necunoscutul ambitios, niciunul dintre numele vehiculate nu inspira incredere, cu atat mai putin speranta pentru locuitorii orasului. Explicatia e intru catva simpla: toate calculele par sa se faca strict din perspectiva alegerilor generale. Bucurestiul e prea mare si prea important pentru a putea fi ignorat intr-o strategie la nivel national. Dupa cum s-a dovedit deja de mai multe ori, alianta sau partidul care castiga capitala poate capata un oarecare avantaj competitiv, din perspectiva parlamentarelor.
Asa se face ca orasul se mai pregateste o data de sacrificiu, in numele unei cauze importante, “the greater good”, cum spun americanii. Vom avea, probabil, inca un primar preocupat, mai degraba, sa faca si sa desfaca guverne, decat de administrarea orasului. Paradoxal, principalul avantaj al Bucurestiului, acela de centru administrativ, cultural si comercial al tarii, este si principalul sau dezavantaj. Din cauza mizei prea mari pe care o reprezinta, ii vor conduce destinele tot felul de oameni fara talent, vocatie sau competenta.
Cu toate acestea, orasul va continua sa se dezvolte. Dar o va face haotic, in baza unor proiecte incepute si niciodata terminate cu adevarat, fara un plan pe termen lung si fara constiinta unei adevarate metropole. Locuitorii sai vor continua sa se planga. Prea putini nu se vor lasa coplesiti de poluare, ambuteiaje si isterie si ii vor acorda o sansa. Pentru ca, spre deosebire de alte orase din tara, Bucurestiul nu duce lipsa de bani, ci mai degraba de suflet.
