Cei mai multi oameni care vin in vizita la firma de comunicare la care sunt partenera se mira ca lucram numai pe Mac-uri. Ca avem imprimante color performante. Ca folosim InDesign-ul.
Vad pe peretele biroului meu printuri cu layout-urile unei reviste la care lucram acum si se entuziasmeaza uitandu-se la fonturile pe care le folosim, dar ridica dintr-o spranceana, a neincredere, cand afla ca le-am si cumparat pentru clientul nostru.
Nu e nimic extraordinar. Este lucrul cel mai normal cand lucrezi in industria asta.
Si totusi, sunt multe agentii de comunicare - de publicitate, de PR, de publishing - care continua sa functioneze stramb, sa fure cu nonsalanta, sa incalce drepturile de proprietate intelectuala ale altora, sa faca o practica din a lua poze de pe net fara sa plateasca, sa foloseasca ilegal licente.
Stiu ca de multe ori este vorba doar de comoditate sau exasperare - multi clienti incearca sa forteze mana agentiilor sau nici nu prevad bugete pentru anumite servicii sau materiale, iar agentiile trebuie sa se descurce cum pot. Sigur ca nu este usor sa spui “nu” clientilor. Dar nici sa accepti sa fii partas la ceva in care nu crezi, care te face sa intri in pamant de rusine sau care iti afecteaza munca nu este de preferat!
Am ramas blocati in ideea ca suntem saraci, ca noi n-avem de unde, ca este un moft sa platesti daca poti sa iei si gratis. Unele companii continua sa ceara agentiilor sa gaseasca solutii pentru a nu plati servicii absolut firesti, chiar si cand au bani suficienti. Iar unele agentii continua sa se preteze la acest joc.
E o atitudine care-mi aminteste de discutiile noastre de copii, in anii ‘80, cand aflam de la navigatori ca in tarile din Vest existau locuri de unde-ti puteai lua ziarul, dar in care nu era nici un vanzator - tu insuti trebuia sa lasi acolo banii. Fara exceptie, toti eram de acord ca vesticii sunt niste fraieri si ca, dac-am fi noi acolo, n-am fi atat de prosti incat sa platim daca se poate sa luam pe gratis.
Dar atunci ne straluceau ochii la o guma de mestecat. Nu mai este cazul! Companiile care isi fac campanii sau materiale de comunicare au bugete decente, agentiile s-au maturizat, castiga premii internationale, industria locala de comunicare, dupa 15 ani, incepe sa se aseze. Este momentul sa ne dezbaram si de mentalitatea asta de haiduci!
Daca vrem ca munca noastra sa fie respectata si sa fim platiti pentru ea, trebuie sa platim, la randul nostru, pentru munca si ideile celorlalti. Haideti, n-o sa doara!
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
