Ce plan B are Europa pentru a ocoli gazul rusesc

 

Dupa ce Europa s-a aflat intr-o criza fara precedent, in urma sistarii de catre compania rusa Gazprom, cel mai mare producator de gaze din lume, a livrarilor de gaze prin Ucraina, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a afirmat raspicat ca Uniunea Europeana nu intentioneaza sa isi revizuiasca parteneriatul cu Rusia, dar cã sistarea livrarilor de gaz scoate in evidenta necesitatea diversificarii surselor de aprovizionare. “Pentru consumatorii europeni privati de gaz, ceva nu a functionat cum trebuia”, a afirmat Barroso. “Rusii ii acuza pe ucraineni. Ucrainenii spun ca este vina rusilor. Nu vreau sa judec. Dar cel mai bun mod de a fi mai putin dependenti este sa economisim energie, sa o folosim mai bine si sa diversificam sursele de energie, tarile furnizoare si rutele de tranzit”, a subliniat oficialul european.

Astfel, conflictul ruso-ucrainean pare a fi devenit un impuls puternic pentru UE de a-si definitiva o politica energetica unitara, care va avea in vedere reducerea dependentei de importurile din Rusia si, in acelasi timp, un imbold de a pune cat mai repede in aplicare acest plan B. Dependenta doar de importurile rusesti de gaze, Romania are tot interesul sa se alature UE in definitivarea unor rute alternative de aprovizionare. Cel mai important proiect ramane, si in urma crizei, construirea conductei Nabucco, ce ar urma sa aduca gaze din zona caspica, Orientul Mijlociu si nordul Africii si in care este implicata si Romania. Insa despre aceasta conducta, evaluata la aproape opt miliarde euro, se discuta de foarte multi ani, fara a fi gasite concret sursele de aprovizionare, in condiþiile in care termenul cel mai pesimist inaintat de oficialii consortiului pentru punerea in functiune este 2013. Intre timp, Rusia a demarat propriul proiect concurent, South Stream, care ar urma sa aduca gaz rusesc in Europa pe sub Marea Neagrã, in care ar putea fi cooptata si Romania. “Probabil ca UE va strange randurile si va sustine mai mult Nabucco, dar si acest proiect, si South Stream au slabiciunile lor, astfel ca cine se misca mai repede va castiga”, sustine analistul Aurelian Dochia. Potrivit acestuia, state ca Norvegia, al doilea furnizor de gaze al Europei, dupa Rusia, Algeria sau cele din Orientul Mijlociu devin surse tot mai interesante pentru Europa.

Nevoia de a construi noi rute de transport si a de a gasi noi surse de aprovizionare deriva atat din cresterea consumului de gaze la nivel european, cat si din faptul ca, in Europa Centrala si de Est, cea mai mare parte a rutelor actuale de transport transfrontalier al gazelor naturale a fost construita in timpul erei sovietice. Desi au rezerve importante de gaze naturale, statele din zona Marii Caspice, luate in calcul ca furnizori pentru Nabucco, depind in cea mai mare parte de Rusia pentru exporturi. Pe de alta parte, guverne

le acestor tari dezvolta strategii pentru a-si diminua dependenta de conductele rusesti. Potrivit analistilor de la nivel european, Nabucco, gazoduct cu o capacitate proiectata de a transporta 30 de miliarde metri cubi anual, nu se poate realiza fara Iran, tara cu cele mai mari rezerve de gaz din zona Orientului Mijlociu, insa aceasta sursa este nesigura, dat fiind conflictul cu SUA. “Realizarea Nabucco este importanta mai ales pentru partea de est a UE, care nu are acces la surse alternative Rusiei de aprovizionare, la fel cum foarte importante sunt interconexiunile retelelor de transport”, comenteaza Razvan Nicolescu, fost reprezentant al Romaniei pe probleme de energie la UE.

Desi lipsita de interconexiuni cu statele vecine, Romania, tara din Europa Centrala si de Est cu cea mai mare productie si cele mai mari rezerve de gaz, a fost putin afectata comparativ cu statele vecine, datorita stocurilor de gaze constituite, dar si posibilitatii de a folosi combustibil alternativ. In plus, Romania are in plan interconectarea sistemului de transport cu cel al Ungariei, pe ruta Arad-Szeged (Ungaria), care ar permite accesul la surse de gaze din Vestul Europei, dar si construirea unui terminal de gaz natural lichefiat (GNL) in portul Constanta.

Planuri mari, realizari putine. Europa mai are in plan construirea a noi conducte care sa aduca gaze din nordul Africii, precum si noi terminale de GNL, insa, la faza actuala a proiectelor, va dura ani de zile pana cand se vor realiza. “Acestea sunt proiecte pe termen lung si, chiar daca vor fi realizate, Rusia ar putea ramane principalul furnizor de gaze al Europei”, spune Valeriu Binig, unul dintre cei mai cunoscuti experti in probleme de energie de pe piata locala. Mai departe, analistul Aurelian Dochia crede ca ultima crizã a gazelor va conduce la pierderea aproape totala a credibilitatii Moscovei ca furnizor. “Pe termen mediu si lung, Rusia va fi mai vulnerabila, din acest motiv. Se spune ca Europa depinde de gazul rusesc, dar Rusia este cel putin la fel de dependenta de Europa”, afirma Dochia.

Conflictul dintre Rusia si Ucraina pe tema gazelor a depasit de mult granitele economicului, interesul Moscovei fiind mai ales unul geopolitic, de a nu pierde controlul unui stat aflat la granita sa de vest, aflat insa in sfera de influenta a SUA si a Uniunii Europene. In joc nu este doar miza gazelor, ci in primul rand miza geopolitica, este de parere europarlamentarul Cristian Busoi. “Dintre toate statele ex-sovietice mari - exceptam deci statele baltice - Ucraina a dovedit cea mai ferma pozitie de independenta fata de Moscova si de apropiere de SUA, NATO, UE. Rusia nu poate accepta influenta NATO si UE atat de aproape de ea si mai ales intr-un stat ex-sovietic”, spune Busoi.

Rusia devine “mare perdant” din criza. Potrivit parerilor unor experti europeni, Moscova a incercat, prin deteriorarea imaginii Ucrainei dupa ce a acuzat‑o ca fura gaz, sa o izoleze pe aceasta de partenerii sai occidentali. Insa Rusia este cea care a taiat aprovizionarea europenilor si, de aceea, a devenit “marele perdant, in primul rand in ceea ce priveste imaginea sa politica si pozitia pe scena mondiala”, afirma

Evgheni Volk, care conduce centrul de analiza Heritage Foundation, citat de NewsIn. Potrivit lui Nikolai Petrov, de la Institutul Carnegie, Moscova spera ca UE sa fie mai iritata de comportamentul ucrainenilor decat de cel al rusilor si prioritatea sa sa fie de acum sa‑si reduca dependenta de tranzitul ucrainean mai degraba decat sa caute energie in alte tari decat Rusia.

Primul beneficiar posibil ar fi Nord Stream, proiectul ruso-german de gazoduct pe sub Marea Baltica, ce ar ocoli Ucraina. “Germania ar putea acum convinge si alte state europene in legatura cu importanta acestui proiect”, noteaza Petrov. De altfel, premierul rus Vladimir Putin a declarat in timpul crizei ca “partenerii nostri europeni sunt acum constienti ca acest proiect este necesar si ca trebuie demarat rapid”.

Incearca oare Moscova sa forteze preluarea controlului asupra sistemului ucrainean de transport al gazelor, se intreaba alti analisti. Ei iºi amintesc ca, in urma conflictului dintre Rusia si Belarus de la inceputul anului 2007 asupra pretului gazului, rusii au obtinut un acord de cumparare a 50% din actiunile Beltransgaz, care controleaza reteaua de conducte de gaz din Belarus.

Interesul politic pentru Ucraina rãmane. “Substratul acestei crize a gazelor este unul mai mult politic decat economic, ceea ce face ca variabilele subiective sa primeze in cadrul unei analize de tipul castiguri-pierderi. Totusi, putem spune ca Moscova a reusit sa puna Kievul intr-o lumina proasta in fata europenilor. Totodata, putem spune ca liderii rusi au speculat bine momentul dificil prin care trece Ucraina din punct de vedere economic, creand probleme si asa fragilei coalitii a partidelor pro-occidentale”, comenteaza Serghei Balasov, analist Russia Profile din Moscova. La randul sau, Petr Kratochvil, director adjunct al Institute of International din Praga crede ca “Rusia a reusit sa convinga UE de faptul ca substratul acestei crize nu este unul politic. Nu trebuie uitat insa ca Ucraina traverseaza o criza economica foarte acuta, care erodeaza, oricum, popularitatea portocaliilor”.