Ce se face cu apa sfințită de Bobotează din alți ani. De ce nu e bine să o arunci

Ce se face cu apa sfințită de Bobotează din alți ani. De ce nu e bine să o arunci. Boboteaza este sărbătorită în fiecare an pe data de 6 ianuarie, iar apa sfințită are un rol extrem de important.

În această zi sfântă de sărbătoare, preoții sfinţesc toate apele. Se spune că cei care se stropesc sau se îmbăiază în agheasmă vor fi feriţi de rele şi de boli. Pentru că anual, creștinii iau altă apa sfințită de la biserici, există riscul în care o persoană sau mai multe ajung să o arunce pe cea mai veche.

Ce spun preoții și care e obiceiul corect? De obicei, agheasma se bea timp de opt zile, mai exact de la Bobotează până pe 14 ianuarie. După acest termen, credincioşii trebuie să o păstreze în casele lor doar în sticle curate și păstrată tot într-un loc alături de alte obiecte sfințite. În plus, dopul sticlei trebuie să fie bine închis, altfel, agheasma va căpăta un miros neplăcut.

Ce se face cu apa sfințită de Bobotează din alți ani. De ce nu e bine să o arunci

„Se poate bea pe nemâncate în fiecare zi, până pe 14 ianuarie, când este Odovania praznicului Bobotezei. Ea se mai poate bea în zile de post mai aspru sau la unele sărbători, cu binecuvântarea preotului duhovnic, după Spovedanie”, mai precizează preoții.

Apa sfințită nu trebuie nici aruncată în chiuvetă și nici în toaletă. Aceasta trebuie neapărat vărsată la rădăcina unui pom.

„Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”.

„De aceea, Aghiasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti”, susțin teologii de la Arhiepiscopia Tomisului.