Ce se mai poate face cu Politia Rutiera?

Evident, din aceasta situatie pierd in primul rand transportatorii care platesc taxe din ce in ce mai consistente fara sa se bucure in schimb de mai nimic, in al doilea rand noi ceilalti, conducatorii auto neprofesionisti care inghitim stress si nervi peste limitele de suportabilitate si intelegere ale locuitorilor din vestul Europei, desi platim si noi destule taxe.

In al treilea rand pierde economia din Romania care, din cauza infrastructurii de cosmar, nu poate sa prinda mari investitori care prefera tarile mai civilizate din jur (cazul Mercedes-Benz care a ales Ungaria in defavoarea Romaniei pentru constructia unei fabrici este foarte concludent).

In aceasta situatie, proverbul romanesc cu tara care arde si baba care se piaptana se aplica foarte bine Politiei Rutiere, care, in loc sa ajute la fluidizarea traficului sugrumat de masinile multe aflate in circulatie, de gropi si de lipsa de pregatire si inconstienta a multor soferi din trafic face netulburata, ca si pana acum, ce stie cel mai bine – pune radare in curbe si da amenzi de parcare soferilor care stationeaza in locuri neamenajate pentru simplul motiv ca in multe orase din tara nu prea exista parcari amenajate.
Cred ca oricine a intalnit mergand pe drumurile din tara indicatoare care limiteaza brusc viteza la 70 sau la 50 de kilometri pe ora (la fel de dese precum satucurile din Romania) pentru ca la doar cativa metri sa apara un altul cu limita de viteza de 30 de kilometri pe ora, fiind amplasat atat de aproape de primul ca doar un pilot de curse profesionist ar putea reduce viteza in siguranta. In aceste conditii, (surpriza!) te opreste un echipaj de politie care te amendeaza pentru ca ai mers cu 52 de kilometri la ora sau cu 36 de kilometri la ora pe un sector de drum unde limita de viteza era, ca in Roma antica, de 30 de kilometri la ora.

O alta stare de lucruri de care se face vinovata Politia Rutiera alaturi de Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) este cea in care, mergand pe un drum national oarecare de-a lungul si de-a latul tarii constati cu surprindere ca, pe anumite portiuni de drum drepte si cu vizibilitate foarte buna in fata, ai linie continua, deci trebuie sa mergi pe multi kilometri in spatele vreunui tractor. Daca indraznesti cumva, realizand stupiditatea situatiei, sa depasesti mastodontul si sa-ti vezi de drum, apar din tufisuri bravii luptatori de gherila cu chipiuri albe, care mancau si ei, strategic, o paine pe sectorul respectiv de drum multumindu-le in gand pentru acest dar colegilor de la CNADNR.

O alta situatie binecunoscuta de soferii cu ceva mai multa experienta este cea a coloanelor de oameni cumsecade care se formeaza brusc si aparent fara motiv dupa ce pana atunci s-a circulat relativ dinamic, mai ales in apropierea unor poduri sau a unor curbe mai generoase.

Cei mai multi soferi se intreaba ce rost mai au radarele in Bucuresti si in jurul Capitalei avand in vedere ca orasul este sufocat de masini si, la unele ore de varf, daca si ploua, este pur si simplu blocat pe unele artere. Ei bine, chiar daca nici o minte cat de cat logica nu le-ar vedea rostul, ele totusi (inca) exista.

Poate cea mai neplacuta situatie in care se vad pusi soferii care fac imprudenta sa circule in orasele mari sau care au avut ghinionul sa se nasca sau sa lucreze in astfel de orase este aceea in care trebuie sa-si parcheze masinile in centru sau sa gaseasca un loc de parcare in fata blocului dupa o zi de munca.

Bravii agenti de circulatie cu o morga serioasa si cu o intransigenta care l-ar face si pe un neamt sa roseasca apar din toate cotloanele si impart cu generozitate amenzi personalizate cu inscriptia „Respectati cetatenii orasului” – o culme a tupeului greu de atins, avand in vedere ca orasul nu-si respecta in nici un fel contribuabilii oferindu-le macar un amarat de loc de parcare. In aceasta situatii bravii lucratori de la Circulatie multumesc in gand primariilor care le-au oferit o paine si le-a dat o slujba stabila, putin afectata de criza. Cu alte cuvinte, stimate contribuabil, respecta cetatenii orasului si sinucide-te, pentru ca, de multe ori, nu ai alta alternativa in fata intransigentei germane a agentului de politie si a lipsei oricarui coltisor care s-ar preta pentru a-ti parca cat de cat decent masina.

Cu siguranta ca am inghiti mai putin stres daca primarii ar reveni putin cu picioarele pe pamant dupa febra electorala si ar da jos multe dintre indicatoarele cu oprirea sau stationarea interzisa care nu mai au coresponent in realitatea plina de masini si gropi fara a stiribi astfel foarte mult traditia Romaniei de tara a restrictiilor de tot felul; asta cu riscul a a lua putin painea de la gura Politiei. Evident, ar mai fi solutia utopica sa aveam ceva parcari pentru a putea, in sfarsit, sa putem opta pentru respectarea cetatenilor orasului.


Radare si echipaje fara noima ale Politiei Rutiere

Radarul semipermanent din parcarea de la intrarea in Baicoi, Prahova, pe DN1

Radarul din localitatea Pufesti, judetul Vrancea, pe DN15, Bacau-Piatra Neamt

Echipajul care monitorizeaza linia continua (agentul Adrian Draghici, VW Vento MAI12784) la iesirea din Feldioara, Brasov, pe DN13 

Faimoasele camere instalate pe DN1, drumul cu cele mai multe accidente din tara

Radarele din Butoiesti si Argintesti, judetul Mehedinti

Radar in Topolog, Tulcea, amenzi aplicate si la 53 km/h

Radare care actioneaza constant in Bucuresti in zona centrala pentru amendarea celor care nu gasesc locuri de parcare

(lista foarte sumara)