Pe lângă toate acestea, faptul că Libia nu a trăit într-un sistem democratic şi, în consecinţă, nu se poate baza pe o experienţă anterioară, face ca lucrurile să fie şi mai complicate. Tirania lui Gaddafi a suprimat aproape orice iniţiativă a clasei mijlocii astfel că, singura organizaţie care a reuşit să se delimiteze de regim a fost „Frăţia Musulmană”, condusă în secret tot de Gaddafi. Practic, în momentul de faţă, poporul libian nu are nicio figură sau un grup important care să reprezinte opoziţia şi care ulterior să poată prelua frâiele ţării, situaţia fiind similară cu cea din Irak în 2003, potrivit CNN.

În ceea ce priveşte economia, aproximativ 95% din veniturile statului libian sunt generate de afacerile cu hidrocarburi, în timp ce rezervele importante de petrol nu au făcut decât să îmbogăţească anumiţi oameni. Şomajul a depăşit pragul de 30%, iar populaţia este extrem de tânără: peste jumătate din libieni au sub 15 ani.

Nici spiritul antreprenorial nu funcţionează prea bine în Libia, construcţiile sau exploataţiile de petrol fiind realizate de emigranţi şi muncitori angajaţi prin contract care au părăsit ţara de îndată ce au început luptele.

În ciuda problemele majore, Libia are însă şi avantaje pe baza cărora se poate construi o economie avansată. Aproximativ 80% dintre locuitori au studii superioare, aproape toate regiunile sunt conectate la electricitate, iar economiştii susţin  că, pe termen lung, sunt numeroase oportunităţi de afaceri
acolo. Mai ales că rezervele de petrol sunt importante iar legislaţia în vigoare permisivă.   

Cum arată Libia în cifre

Citeşte şi Libia, perla Africii. Cum arată, în cifre, ţara chinuită de Gaddafi şi bombardată de Occident