„În urmă cu 13 ani mi-am dorit foarte mult să lucrez într-o corporaţie, cu expaţi, să învăţ lucruri de la ei. Totul este frumos până când îţi dai seama că ţi-ai vândut sufletul unei corporaţii care nu te apreciază cum îţi doreşti. Volumul de muncă este foarte mare, aparent suntem fericiţi pentru că lucrăm în clădiri de sticlă sau avem maşini pe care le parcăm în garajele firmelor, urcăm cu lifturi extraordinare, ne închidem în birou de dimineaţa până seara. Fiecăruia la un moment dat i se aprinde un beculeţ şi se întreabă ce face cu viaţa lui, după ce îşi lasă familia pentru a ridica o companie. Cu mine ce se întâmplă?”, a spus Cristina Albu, invitată la ZF Live.      Ea spune există o tendinţă în rândul oamenilor de 40 de ani, care îşi pun întrebarea dacă îşi doresc să iasă la pensie dintr-o corporaţie sau vor să îşi construiască propria afacere care să le asigure traiul.     „Eu ce las acestei societăţi? Închid ochii şi execut ceea ce vor alţii. Copilul meu nu trebuie să vadă în mine un executant, ci un model de lider, să vadă că nu îmi este teamă de schimbare, ca sunt pregătită să fac lucruri pe cont propriu, sa fac ceea ce îmi place. (…) Avem o misiune pe acest pământ. Nu ne naştem întâmplător. Suntem executanţi, dormim, mâncăm, scriem, nu acesta este rolul nostrum. Trebuie să schimbăm puţin societatea românească, ce se degradează pe zi ce trece, suntem conduşi de oameni care nu au princii sănătaoase de viaţă. fara idealuri şi visuri”, a mai spus ea.