Malpraxisul este definit în legea Sănătăţii ca eroare profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, care generează prejudicii asupra pacientului, şi care implică răspunderea civilă a personalului medical şi a spitalului. Vorbim de erori ale personalului medical, produse din neglijenţă, imprudenţă, cunoştinţe medicale insuficiente, sau când personalul medical îşi depăşeşte limitele competenţei (cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical calificat).

 

E important de precizat că răspunderea civilă reglementată prin lege nu îl exonerează pe cel responsabil de erorea medicală de angajarea răspunderii penale, dacă fapta sa constituie infracţiune.

Actele de malpraxis se prescriu în termen de un an de la producerea prejudiciului, cu excepţia faptelor care reprezintă infracţiuni, prevede proiectul de lege.

Proiectul de lege a Sănătăţii mai stipulează că toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăreia.

 

Ce prevede Legea în ceea ce priveşte despăgubirile de malpraxis

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despăgubirile pot fi recuperate în următoarele cazuri:

 

 

 

 

 

 

Atenţie!

În situaţii de urgenţă medicală, în care pacientul a primit asistenţă medicală în interesul său, dar fără să i se facă toate investigaţiile şi fără să se ştie istoricul bolilor sale (el fiind inconştient sau incapabil să coopereze cu medicul pentru a-i furniza aceste date), despăgubirile nu se recuperează de la personalul medical responsabil de malpraxis. Chiar dacă pacientul a decedat.

 

Cine este obligat să încheie o asigurare de malpraxis

 

 

Malpraxis-ul este reglementat la Titlul X – Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare, farmaceutice (paginile 49-56 din proiectul de lege a Sănătăţii).