Din 2008, Ovidiu Folcuţ (38 de ani) conduce una dintre primele instituţii universitare private de după 1990, Universitatea Româno‑Americană (URA), devenind astfel cel mai tânăr rector din România. Cunoaşte bine chiar din interior instituţia, pentru că este profesor de afaceri internaţionale în cadrul Facultăţii de Relaţii Internaţionale din 1997.
De la bun început, sarcina lui în această poziţie nu s‑a anunţat deloc uşoară. În principal, conduce de mai bine de doi ani o corabie în vremuri tulburi, marcate de o criză economică prelungită, de problemele sistemice ale învăţâmântului românesc şi de o criză demografică, pentru că după ’90 generaţiile noi au continuat să fie tot mai mici. Iar acum, la 20 de ani de la Revoluţie, universităţile resimt şi ele din plin această „groapă demografică“ naturală, cum o numeşte Folcuţ – numărul studenţilor URA a scăzut an de an, din 2008 încoace.
În secundar, Folcuţ are de gestionat un business pe care orice instituţie educaţională îl presupune. Şi nici aici nu e ferit de furtună, dacă ne uităm că, în ultimii doi, veniturile universităţii – are 200 de angajaţi permanenţi şi circa o sută de colaboratori – au continuat să scadă, în timp ce cheltuielile au crescut spectaculos (venituri de 10,4 mil. euro în 2010). Dacă mai adăugăm şi stigma pe care învăţământul universitar privat încă o poartă în România – iar hipermediatizata afacere a diplomelor marca Spiru Haret a adâncit‑o, din păcate – devine limpede că nu vorbim de un easy job. De spus aici că nici imaginea URA nu a fost integral ferită de scandaluri, mai ales după câteva dezvăluiri în presa centrală, în 2006, din culisele mandatului Smedescu, fondatorul şi rectorul URA până în 2008, când a încetat din viaţă.
De altfel, Folcuţ nu ocoleşte deloc subiectul şi este pe deplin conştient de problema imensă de imagine pe care o are învăţământul universitar românesc, în ambele sale forme, public şi privat. „Cea mai mare problemă a învăţământului superior particular, ca şi a învăţământului, în ansamblul său, este credibilitatea, iar recredibilizarea lor nu va fi deloc uşor de obţinut“, admite tânărul rector.
PIAŢA VALIDEAZĂ. În dublul său rol pe care îl deţine din 2008 încoace, de educator şi de manager, Folcuţ are evident propriile ambiţii. Ca educator îşi doreşte ca universitatea să devină o instituţie reper în ceea ce priveşte calitatea programelor sale educative. Modelul pe care nu îl scapă din ochi este evident cel american, Statele Unite fiind, precum bine se ştie, patria celui mai performant învăţământ privat şi a celor mai renumite universităţi internaţionale.
Una din filosofiile inspirate de modelul american şi pe care deja „le‑a pus cu paşi repezi în practică în ultimii doi ani“ ţine de mai buna corelare între teorie şi practică (eterna discuţie din România privind prăpastia dintre cele două), prin extinderea colaborării dintre URA şi mediul local de business. „Am zis să facem noi primii paşi pentru a micşora distanţa şi ne‑am dus către mediul de business“, povesteşte Folcuţ pentru MONEY EXPRESS, el însuşi putând fi considerat un bun exemplu al acestei corelări: este cadru didactic şi manager în acelaşi timp, iar o bună bucată de vreme, înainte de a deveni rector, a avut diverse colaborări pe zona de business, după cum mărturiseşte. Aşadar, a fost închegat un grup de oameni de afaceri care să acopere cele aproape 18 specializări (licenţă şi master) ale URA. Au fost puşi să spună ce aşteptări au de la un absolvent de universitate, MBA, cu specializarea X. „Am intrat apoi pe curricula să vedem unde s‑ar regăsi în ea competenţele aşteptate de angajatori şi i‑am rugat să ne sprijine în zona practică“, continuă rectorul. Scopul a fost de a mări ponderea cursurilor aplicate – seminarii, ore de laborator – care să fie predate nu de cadre didactice, ci de specialişti din domeniile pentru care şi URA are propriile programe. În prezent, printre numele celor care predau se numără Radu Gheţea, Eugen Dijmărescu sau Alexandru Chideşciuc. La fel, o practică mai consistentă pe timpul verii şi timp de doi ani consecutiv.
Evident, cel puţin declarativ, această abordare nu este o noutate pentru sistemul educaţional românesc, care continuă să fie însă unul „anacronic, bazat pe reproducerea de informaţii“, în formularea unui interlocutor al MONEY EXPRESS care a dorit să‑şi păstreze anonimatul. În momentul în care există o corelaţie între diplomă şi competenţele absolvenţilor, cum este cazul marilor universităţi internaţionale, are de câştigat toată lumea: absolventul nu ajunge din prima zi de absolvire şomer, iar companiile vor avea la dispoziţie o bază de selecţie în care au deplină încredere. Aşa cum nimeni din lumea asta nu pune la îndoială diploma unui absolvent de Harvard, Stanford, Yale sau Sorbona, Folcuţ vrea ca şi în România să existe măcar o astfel de universitate. „Când un absolvent iese pe porţile ei, să nu mai plutească suspiciuni în privinţa competenţelor reale din spatele diplomei acestuia“, declara rectorul, într‑un interviu mai vechi. Citește articolul
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
