Dincolo de aur, platină sau diamante, considerate simboluri clasice ale bogăției, există un material aproape necunoscut multora și a cărui valoare și utilitate depășește orice imaginație.
Cel mai scump material de pe Pământ are un preț exorbitant, de 27 de milioane de euro pentru un singur gram
Este vorba despre Californiu-252 (Californium-n.r.), un element sintetic rar (izotop radioactiv), care nu se găsește în mod natural pe Pământ. Și a cărui fabricare ajunge să coste aproximativ 27 de milioane de euro per gram. Practic, este considerat astăzi cel mai scump material din lume. Descoperit în anii ’50 de cercetători ai prestigioasei Universități Berkeley din California, ”californiul-252” impresionează prin proprietăți nucleare unice. Radioactivitatea sa extrem de ridicată îl face în același timp valoros și periculos, iar tocmai această caracteristică îl transformă într-un instrument pentru domenii precum medicina sau industria grea. Explicația prețului uriaș - producția este incredibil de dificilă, în interiorul laboratoarelor nucleare. Materialul este obținut prin bombardarea continuă cu neutroni a unor elemente precum plutoniul sau curiul, în interiorul microreactoarelor. Procesul poate dura ani întregi pentru a produce doar câteva miligrame. În plus, are o perioadă de înjumătățire de doi ani și jumătate, ceea ce înseamnă că se dezintegrează rapid și trebuie fabricat constant pentru a exista stocuri.
Și Rusia produce ”Californiu”
La nivel mondial, doar două ”fabrici” sunt capabile să producă acest material, Laboratorul Național Oak Ridge, din Statele Unite, și Institutul de Cercetare a Reactoarelor Atomice din Rusia. Cantitatea obținută anual este minusculă, de ordinul zecilor sau sutelor de miligrame. De aceea raritatea extremă a materialului menține prețurile la niveluri astronomice. Deși suma exorbitantă pe gram pare greu de justificat, utilitatea sa este vitală. În medicină, ”
este folosit în tratamente oncologice de precizie mare, mai ales în cazurile în care radioterapia clasică nu mai dă rezultate. Datorită dimensiunilor reduse și emisiei controlate de neutroni, poate acționa ca o veritabilă „centrală nucleară de buzunar”, țintind direct tumorile și protejând țesuturile sănătoase.
În același timp, industria și securitatea națională depind de el pentru pornirea reactoarelor nucleare (start-up), localizarea zăcămintelor petroliere, detectarea explozibililor la frontiere sau analiza calității materialelor de construcții. În multe dintre aceste aplicații, nu există alternative la fel de eficiente.
