Curând, reîncepe școala. Și anul acesta am vorbit mult despre reformă. Nici anul acesta n-a început nicio reformă. Ce mai e încă o ocazie ratată printre atâtea altele, nu? Sute de mii de copii – viitorul acestei societăți! – vor reveni într-un sistem care nu-i pregătește în niciun fel pentru societatea viitorului. Școala românească, osificată, greoaie, neprietenoasă, coruptă, este organizată mai degrabă pentru a asigura locuri de muncă personalului didactic, în clase și în afara lor, prin meditații, și o prosperitate dubioasă câtorva edituri bine conectate la sistem. În capul copiilor vor fi îndesate, din nou, kilograme de manuale, iar îndoparea asta va fi iar denumită educație. Cu acest mod de lucru, analfabetismul funcțional e în creștere continuă, la fel și abandonul. În câțiva ani, școala românească se va putea “mândri” că produce mai mulți analfabeți decât orice altă școală din lume, o poziție fruntașă pentru care luptă cu îndârjire de zeci de ani încoace, susține jurnalistul.  

Petreanu crede că „groparii învățământului românesc sunt mulți și bine organizați, într-o conjurație a impostorilor care fac aproape instinctiv tot ce-i necesar ca să țină cât mai mulți români proști. Păi de ce ar vrea neicanimenii din politică să contribuie la apariția unor generații noi de votanți educați, capabili să-și obțină singuri succesul profesional, fără proptele, pile și relații, oameni cu gândire critică, cetățeni care identifică ușor propaganda și bullshitul din discursul politicienilor?”

 

Idiocrația a pus stăpânire pe România și va fi extrem de greu de dislocat – pentru că impostorii, incompetenții și corupții care infestează politica și administrația publică se apără unii pe ceilalți aproape instinctiv. Ei înțeleg prea bine că n-ar face față în economia reală, în competiție cu oameni bine pregătiți, cu energie și inițiativă. Nici măcar în administrația publică n-ar rezista, dacă administrația publică ar fi alcătuită pe criterii de merit profesional și moral. De aici și nămolul care încleiază și îneacă orice tentativă onorabilă de reformă și progres în sistemul public. Rezistența sistemului e în primul rând instinct de conservare, mai arată Vlad Petreanu.

  Ce ar trebui să ofere școala românească elevilor pentru a-i construi ca tineri adulți responsabili, cetățeni care să contribuie la progresul națiunii? Într-o ordine aleatorie, și acestea fiind doar opiniile mele de utilizator al României, eu cred că elevii ar trebui să beneficieze de:   Cursuri pentru dezvoltarea gândirii critice. Copiii trebuie să învețe cât mai repede ce înseamnă atribuirea și contextualizarea informațiilor, credibilitatea sursei, citarea corectă. Trebuie să construim generații care au capacitatea educată de a face diferența între fapte și opinii, de a identifica și a se feri de fake-news-uri, de operațiuni de manipulare, de conspiraționisme. Tinerii trebuie să capete abilitatea de a face, singuri, un fact-checking măcar elementar. Trebuie învățați să pună întrebările relevante atunci când li se oferă o versiune a unei întâmplări și să observe când adevărul este răsucit pentru obținerea unui anumit efect. Lumea în care vor trăi viitoarele generații va fi dominată de tentative de manipulare în masă și e crucial ca ei să le poată rezista.   Educație financiară. Avem nevoie de cetățeni care, simplu spus, să înțeleagă capcana șobolanului, să înțeleagă diferența între consum și investiție, între credit și datorie. Copiii trebuie să învețe că banii sunt un mijloc, nu un scop în sine. Viitorii adulți trebuie să învețe de timpuriu că dependența de stat, prin subvenții și ajutoare, e o cale sigură către captivitate electorală și, pe termen lung, către înapoiere și sărăcie. Copiii trebuie să înțeleagă că profitul e motorul economiei, dar că nu orice profit e moral sau e bun pentru societate, iar un profit imoral se-ntoarce, în cele din urmă, chiar și împotriva celui care-l obține. Copiii trebuie să știe că a fi un bun contribuabil oferă, drept recompensă, autoritatea de a trage la răspundere administrația publică pentru felul în care acționează în interesul tău.   Dezvoltarea spiritului de echipă. Toată școala, elevii sunt evaluați individual și obligați să lucreze/să învețe individual. După ce termină școala, nu vor mai lucra aproape niciodată singuri, ci în echipă, împreună cu colegi mai buni sau mai slabi. Școala românească trebuie să se ocupe serios și continuu de dezvoltarea abilităților de lucru în echipă pentru elevi, pregătindu-i astfel mult mai bine pentru viața lor de adulți. Copiii trebuie învățați și care este valoarea comunității, ce înseamnă voluntariat și trebuie încurajați să ofere din energia și creativitatea lor cauzelor comune, de care beneficiază grupuri largi.   Educație sexuală. În țara în care agresiunile sexuale în familie împotriva minorilor sunt la cote șocant de ridicate, este obligatoriu să înveți minorii măcar să recunoască aceste agresiuni, sau ce să facă atunci când sunt ținta lor. De asemenea, copiii trebuie învățați de mici ce este și cum se exercită respectul față de sexul opus, cât și care sunt normele de igienă, sănătate și contracepție în acest domeniu.   Etică. Nu în ultimul rând, copiii României trebuie educați cu atenție și răbdare în privința eticii și moralității. E nevoie de acest lucru pentru că, în țara noastră, șmecheria a devenit visul de aur al prea multor tineri. Să reușești în viață înseamnă, prea des, să-i faci pă fraieri, s-apuci pe scurtături legale/ilegale, să corupi și să te lași corupt. Copiii trebuie să înțeleagă că corupția ucide cu adevărat și că nu poți să trăiești bine într-o societate coruptă, oricâți bani ai avea. A-i face pe fraieri e o strategie pierzătoare pe termen lung.   Articolul integral aici: