Ca atare, este bine sa ne facem temele inca de pe acum si sa incercam sa vedem ce alternative avem. Cea mai simpla cale este sa cumparam bijuterii, pe care sa le pastram in casete de siguranta, inchiriate, in seiful unei banci. Siguranta este maxima, dar costurile ar fi destul de mari.
A doua varianta ar fi sa mergem la Bursa Monetar Financiara si de Marfuri de la Sibiu (Sibex) si sa cumparam contracte futures pe aur. Acestea prezinta insa inconvenientul ca au o lichiditate destul de redusa a tranzactiilor. Tot contracte futures pe aur am putea cumpara si de pe o bursa internationala, precum Chicago Board of Trade. Aici, lichiditatea este foarte buna, dar cea mai lunga scadenta contractuala este de 12 luni. Daca ne dorim un plasament mai indelungat, ar trebui ca, dupa expirarea primelor contracte cumparate, sa “rostogolim” pozitia detinuta cumparand alte contracte, pentru inca 12 luni, si tot asa.
Mai exista si posibilitatea de a cumpara CFD-uri pe aur, in marja, prin intermediul unui broker extern care ofera tranzactionare online. Nu suntem legati de o scadenta anume, dar, in acelasi timp, trebuie sa platim o mica dobanda pentru fiecare zi in care mentinem pozitia, ceea ce, pentru perioade lungi de timp, poate deveni destul de costisitor. In fine, mai exista varianta de a plasa bani intr-un fond de investitii care are ca strategie declarata sa aloce 100% din resursele sale in aur. Multe dintre aceste fonduri sunt tranzactionate zi de zi pe bursele internationale (se numesc “Exchange Traded Funds”), asa ca puteti cumpara unitati de fond exact ca si cum ati cumpara actiuni Microsoft. Nu sunt costuri suplimentare, iar randamentul obtinut este acelasi ca si cum am fi investit direct in aur.
