Cine a fost, de fapt, Ioana d'Arc. Numele Ioana de Arc este cunoscut foarte bine în istorie. Ce a făcut însă acesta și de ce nu a fost uitată nici măcar până astăzi?
În primul rând, Ioana de Arc avea doar 18 ani când avea să între în istorie. Ea a condus atunci armata franceză și a adus victoria împotriva englezilor la Orléans, fiind declarată o eroină națională.
Un an mai târziu, Ioana a fost arsă pe rug de englezi și de colaboratorii lor francezi. La 16 mai 1920, după cinci secole, a fost canonizată ca sfântă romano-catolică.
Cine a fost, de fapt, Ioana d'Arc
Ioana de Arc, poreclită „Doamna Orléans”, s-a născut în 1412, în Domremy, Franța. Fiica fermierilor săraci Jacques d ’Arc și a soției sale, Isabelle, cunoscută și sub numele de Romée, Ioana a învățat pietatea și abilitățile casnice de la mama ei. Niciodată nu a plecat departe de casă, a îngrijit animale și a devenit destul de pricepută în tainele croitoriei.
Ani mai târziu, Ioana de Arc a început să aibă viziuni mistice care o încurajau să ducă o viață evlavioasă. De-a lungul timpului, au devenit mai vii, cu prezența Sf. Mihail și a Sf. Ecaterina desemnând-o ca salvatoare a Franței.
În mai 1428, viziunile Ioanei au instruit-o să meargă la Vaucouleurs și să îl contacteze pe Robert de Baudricourt, comandantul garnizoanei și susținătorul lui Charles.
La început, Baudricourt a refuzat cererea ei, dar după ce a văzut că avea susținerea sătenilor, în 1429, el a cedat și i-a dat un cal și o escortă de mai mulți soldați. Ioana și-a tăiat părul și s-a îmbrăcat în haine de bărbați pentru călătoria de 11 zile pe teritoriul inamic până la Chinon, locul curții lui Charles.
Dacă în primă fază Charles nu a înțeles de ce această tânără țărancă a cerut audiență și a mărturisit că poate salva Franța. Totuși, Ioana l-a cucerit când l-a identificat, îmbrăcat incognito, într-o mulțime de membri ai curții sale.
Cine a fost, de fapt, Ioana d'Arc
Cei doi au avut o conversație privată în timpul căreia se spune că Ioana a dezvăluit detalii despre o rugăciune solemnă pe care Charles i-a făcut-o lui Dumnezeu pentru a salva Franța. De probă, Charles i-a pus pe teologii proeminenți să o examineze. Clericii au raportat că nu au găsit nimic necorespunzător la Ioana, ci doar evlavie, castitate și smerenie, arată wikipedia.
În cele din urmă, Charles i-a dat Ioanei de Arc o armură și un cal și i-a permis să însoțească armata la Orléans. Într-o serie de bătălii între 4 mai și 7 mai 1429, trupele franceze au preluat controlul asupra fortificațiilor engleze. Ioana a fost rănită, dar mai târziu s-a întors pe front pentru a încuraja un asalt final. Până la jumătatea lunii iunie, francezii i-au învins pe englezi.
Deși se părea că Charles acceptase misiunea lui Joan, el nu și-a manifestat încrederea deplină în judecata sau sfatul ei. După victoria de la Orléans, ea l-a încurajat în continuare să se grăbească la Reims pentru a fi încoronat rege, dar el și consilierii săi au fost mai precauți.
Cu toate acestea, Charles și cortegiul său au intrat în cele din urmă la Reims, iar el a fost încoronat Charles al VII-lea, la 18 iulie 1429. Ioana era alături de el, ocupând un loc vizibil la ceremonii.
În primăvara anului 1430, regele Charles al VII-lea i-a ordonat Ioanei să i-a parte la asaltul burgundian. În timpul bătăliei, a fost aruncată de pe cal și a fost lăsată în afara porților orașului.
Cine a fost, de fapt, Ioana de Arc
Burgundienii au luat-o captivă și au ținut-o timp de câteva luni, negocind cu englezii, care au văzut-o ca pe un premiu valoros de propagandă. În cele din urmă, burgundienii au oferit-o pe Ioana contra sumei de 10.000 de franci.
Charles al VII-lea nu știa ce să facă. Deși acțiunile eroinei erau împotriva armatei de ocupație engleze, ea a fost predată oficialilor bisericii care au insistat să fie judecată ca eretic. I s-au adus 70 de acuzații, inclusiv vrăjitorie, erezie și deghizare în bărbat.
Inițial, procesul a avut loc în public, dar a devenit privat când Joan și-a înmuiat acuzatorii. Între 21 februarie și 24 martie 1431, ea a fost interogată de aproape douăsprezece ori de un tribunal, păstrându-și întotdeauna smerenia și pretenția fermă de nevinovăție.
În loc să fie ținută într-o închisoare bisericească cu călugărițe pe post de gardieni, ea a fost ținută într-o închisoare militară.
La 29 mai 1431, tribunalul a anunțat că Ioana de Arc era vinovată de erezie. În dimineața zilei de 30 mai, a fost dusă în piața din Rouen și arsă pe rug, în fața unei mulțimi estimate la 10.000 de persoane.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
