Cine este François Hollande? Va fi el capabil să facă faţă situaţiei? Are el autoritatea naturală necesară pentru a ţine piept unor lideri cu experienţă? Până unde este el "îndoctrinat" de socialism şi de "laxismul economic", care i se atribuie social-democraţiei? Lista de întrebări pe care şi le pune presa europeană este lungă şi aproape că trădează o atmosferă de isterie, scriu cei de la Radio France Internatinale.
În Franţa, toate revistele şi ziarele au publicat dosare speciale dedicate lui François Hollande, oamenilor cu care va conduce Franţa, precum şi tot felul de mesaje în direcţia sa. Dau ca exemplu doar unul dintre ele, o scrisoare deschisă, adresată noului preşedinte, de către editorialistul revistei L'Express. Pe un ton solemn, acest comentator de talent pe nume Christophe Barbier îi spune lui François Hollande cam aşa: "domnule preşedinte, dumneavoastră sunteţi, pentru moment, un mister; aţi reuşit să deveniţi preşedinte în primul rând pentru că francezii voiau să termine cu un om şi cu un clan, este vorba de Nicolas Sarkozy; acum, însă, dumneavoastră nu aveţi dreptul la eroare şi sper că reprezentaţi un socialism vaccinat; iar în ce priveşte programul dumneavoastră economic, atenţie, dacă îl renegaţi, va fi periculos, dacă îl aplicaţi, va fi periculos".
Personal, am impresia că niciodată, cel puţin de când mă aflu eu în Franţa, un preşedinte nu s-a aflat atât de prins între ciocan şi nicovală, între ceea ce aşteaptă francezii de la el şi ceea ce aşteaptă pieţele financiare, între ceea ce aşteaptă şomerii şi ceea ce aşteaptă Europa. Marja sa de manevră este mică, pe cât de mari sunt puterile pe care i le conferă funcţia de preşedinte, pe atât de puternice sunt presiunile lumii globalizate.
Momentul de euforie trăit de mulţime în Piaţa Bastiliei imediat după anunţarea rezultatelor la prezidenţiale s-a evaporat rapid, toată lumea ştie acum că din momentul instalării sale la Elysée, preşedintele va fi asediat de mii de probleme, interne, europene şi internaţionale. Pe plan european, harta politică se redesenează acum. Franţa trece la stânga, când cele mai multe ţări membre ale Uniunii Europene au conduceri de dreapta. Cum scrie Le Monde, Europa intră într-o zonă de turbulenţă, dar ar fi cu totul stupid ca europenii să înceapă să se teamă de François Hollande sau de social-democraţia care tinde să iasă din letargie.
În mod paradoxal, în ultimele 48 de ore, comentatorii care s-au întrebat cu spaimă "ce ne facem acum cu Hollande?" au fost mai mulţi decât cei care s-au întrebat "ce ne facem acum cu Putin?". În timp ce în Franţa, duminică, se scria o pagină de exemplară democraţie, în Rusia se producea o rocadă politică între Putin şi Medvedev, care este o veritabilă ruşine pentru Europa. A nu vedea unde sunt sursele reale de nelinişte ţine cu siguranţă de o anumită orbire care, din păcate, este şi ea tipic european-occidentală.
