Este adevarat, in Franta ultimului deceniu exista o dezbatere foarte animata despre rolul formator al scolilor foarte elitiste, despre eventualele bariere pe care le intampina candidatii obisnuiti. Pe de alta parte, stiu ca, imediat dupa 1990, atunci cand postulantilor din Romania le-a fost posibil sa sustina aceste examene de admitere, numarul aspirantilor trecea de 100 in fiecare an.
Cum s-a ajuns de la 100 la patru candidati, in conditiile in care prestigiul acestei renumite scoli, prima din Europa in pregatirea in stiinte politico-administrative a viitorilor “inalti functionari” ai tarilor de origine, este absolut neschimbat? Este Romania saturata de functionari publici foarte bine instruiti si pregatiti pentru a face fata exigentelor unor posturi de inalta responsabilitate? Avem noi viitorii functionari europeni cu care vom reusi sa facem lobby pentru problemele actuale si viitoare ale Romaniei, sau acei functionari care sa asigure mobilizarea si absorbtia fondurilor europene de care avem atata nevoie ?
Personal, mi se pare ca raspunsul la toate intrebarile de mai sus este NU. Mi se mai pare ca rezolvarea acestor probleme este o prioritate pe care - iertat fie-mi accesul de sinceritate - niciun guvern al ultimilor 18 ani nu si-a propus-o.
Persoana care relata deplorabila situatie isi explica starea de fapt prin aceea ca, odata reveniti in tara, les anciens eleves nu primesc nicio atentie din partea vreunui potentat, fie el politician sau tehnocrat, ba chiar mai mult, reactia generala a colegilor din ministere este una de ostilitate, gen: “La ce-i foloseste, cu ce e asta mai destept decat noi?”. Cred sincer ca o tara nu se poate dezvolta fara sa-si asigure un aparat administrativ performant, cu atat mai putin o tara care se confrunta cu amploarea problematicii tranzitiei post comuniste. Oare asta preocupa pe cineva?
