Mai mult ca sigur respectiva suma este mult mai mare, insa politica de confidentialitate a unor companii, cum ar fi CEZ Romania sau E.ON Energie, ne vaduveste de un calcul mai exact. Avand in vedere experientele din anii precedenti, probabil ca profitul net al primelor 20 de companii energetice care activeaza pe piata romaneasca trece de 600 milioane de euro.
In capul listei celor mai profitabile companii din energie se situeaza, fara nicio emotie, Petrom, cea mai mare firma din Romania. Singurul neajuns al austriecilor de la OMV, cei care pastoresc din 2005 Petrom, este acela ca la jumatatea anului au tras linie si au inregistrat o scadere de 38% a profitului. De vina este aprecierea leului in raport cu principalele valute. In rest, inceputul anului a fost cu noroc pentru majoritatea companiilor, pentru ca profiturile lor sunt in crestere.
Gazul din productia interna a crescut si automat a saltat afacerile producatorului Romgaz. Complexurile energetice din Oltenia si producatorul de energie nucleara Nuclearelectrica, detinute de statul roman, au scos bani pentru ca au vandut energie la preturi mult mai mari. Iar distributiile de gaze naturale spun ca au recuperat mai multe creante si ca a scazut consumul tehnologic. In plus, rafinariile Petromidia, detinuta de Dinu Patriciu, si Petrotel, a rusilor de la Lukoil, au trecut pe plus fata de perioada similara a anului trecut pentru ca spun ca au rafinat mai mult.
In piata energetica din Romania, un mare cuvant de spus il are statul roman. Inca. Anul viitor este posibil ca portofoliul sau sa se micsoreze, daca autoritatile isi mentin obiectivul de a privatiza complexurile energetice, sa privatizeze partial Transgaz si Romgaz sau sa vanda cateva hidrocentrale din portofoliul Hidroelectrica. E deja un cliseu cand spui ca statul nu este un bun administrator. S-a demonstrat ca, ajunse in mainile unor investitori privati, companiile energetice scot profit destul de rapid, daca nu intr-un an-doi, in urmatorii mai mult ca sigur.
E lesne de imaginat ce s-ar fi intamplat daca imobilismul guvernelor postdecembriste in domeniul energetic nu era extrem de acut in ceea ce priveste privatizarea. Acea jumatate de miliard profit net la jumatatea anului ar fi fost cu mult mai mare si am fi putut vorbi de un sector de productie de energie in mare parte privatizat si, de ce nu, performant.
