In cadrul unei ceremonii fastuoase din Malta, de la sfarsitul saptamanii trecute, prilejuita de aderarea la zona euro a inca doua state, Malta si Cipru, ridicand numarul tarilor cu moneda unica europeana la 15, numerosi lideri europeni s-au aventurat in declaratii, mai mult sau mai putin realiste, cu privire la cotatia euro. Chiar presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a incercat sa incante audienta, clamand un principiu economic greu de probat, in conditiile actuale ale economiei europene. Potrivit acestuia, un euro puternic reflecta puterea economiei europenene. Mi-e teama insa ca afirmatia domnului Barroso nu a reusit sa impresioneze decat acea parte a audientei cuprinsa de entuziasmul adoptarii monedei unice.
Principalul motiv pentru care moneda europeana se apreciaza in raport cu dolarul nu reflecta deloc starea economiilor din zona euro, ci doar volatilitatea valutei americane, confruntata cu semnale dintre cele mai sumbre privind riscurile de recesiune ale celei mai mari economii a lumii. Criza financiara din SUA este motivul aprecierii la cotatii-record a monedei europene, in raport cu dolarul si cu alte valute. Efectele crizei care a inceput in vara anului trecut vor continua sa apara atat in ceea ce priveste Statele Unite, cat si Europa, conform clasicului principiu potrivit caruia atunci cand economia americana stranuta, cea europeana raceste.
Prin urmare, la nivelul economiei reale, dincolo de interesele speculatorilor valutari, zona euro, cu siguranta, are motive sa se teama de un euro puternic, pentru ca aprecierea acesteia nu reflecta, de fapt, starea economiei europene. Dimpotriva, ar fi foarte periculos pentru oficialii europeni sa creada in puterea iluzorie a monedei unice.
