Cinteză, BNR: Românii s-au speriat și au retras 1,2 miliarde euro din băncile grecești în 2011

„De la sfârşitul lui 2010 până acum, băncile au pierdut depozite de 1,2 miliarde de euro”, spune Nicolae Cinteză, şeful secţiei de supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României.

 

Potrivit oficialului BNR, banii retraşi au fost apoi depuşi la alte bănci din sistem. Deponenţii persoane fizice, cât şi corporaţiile s-au temut de falimentul sistemului bancar grecesc şi de posibilele repercusiuni asupra subsidiarelor de la noi.

 

„Cel mai mare risc vine din lipsa de încredere. Imaginile cu protestele din Grecia, cocktailurile molotov aruncate spre capetele poliţiştilor, au făcut ca băncile greceşti din România să piardă depozite de 1,2 miliarde de euro”, spune Cinteză, care adaugă că băncile greceşti au o solvabilitate ridicată, peste media sistemului cu cel puţin un punct procentual, şi o calitate foarte bună a activelor.

 

„Am avut o situaţie în care una dintre bănci a fost obligată să provizioneze suplimentar şi risca să scadă indicatorul de solvabilitate. Problema a fost rezolvată în două săptămâni, după ce BNR s-a adresat autorităţilor de supraveghere din Grecia, şi s-a adus capital”, spune oficialul BNR. „De la această bancă a plecat ideea cu bridge bank-ul (banca punte, n.r.)”.

 

În acest moment, băncile greceşti au ajuns să fie furnizori de lichiditate în sistem, după ce în urmă cu câteva luni piaţa interbancară îi taxa cu 1,5 pp peste medie pentru împrumuturi.

 

Deşi exclude probleme majore în anul 2012, mai ales după ultimele decizii din Europa, Cinteză spune că sistemul bancar este vulnerabil la şocurile externe.

 

În cazul falimentului unei bănci mamă, băncile de la noi ar avea cu siguranţă probleme. Şi la o cotă de 16% din sistemul bancar, riscul ar fi unul sistemic, cu efect de domino. La ultimul vârf al crizei din Grecia, din urmă cu câteva luni,

 

„Sistemul e stabil. Dar dacă vă spun lucrul ăsta şi peste trei zile apar probleme într-o bancă, mă mai credeţi?”, spune Cinteză. „Credibilitatea este elementul central”, astfel că BNR a creat mai multe mecanisme, şi are de gând să introducă unele suplimentare, prin care băncile să fie administrate, în cazul în care nu mai pot fi susţinute de acţionari.

 

Prima variantă prevede vânzarea de active cu asumare de pasive, în care creditele, obligaţiunile sunt vândute la pachet cu depozitele către bănci din sistem. A doua variantă se referă la intrarea în acţionariat a Fondului de Garantare, care sistează creditarea către public, şi investeşte doar în obligaţiuni şi pe piaţa interbancară. Acţionarilor li se retrage dreptul de vot, toţi creditorii băncii sunt satisfăcuţi şi împrumuturile subordonate se şterg. A treia variantă este cea a băncii punte.

 

Banca centrală, la cererea FMI, a făcut teste de stres pe bănci de diferite dimensiuni din sistem, deteriorând indicatorii de capital propriu,  pentru a vedea cum s-ar aplica măsurile de mai sus. Rezultatele arată că primele două măsuri sunt  adecvate băncilor mici, în timp ce pentru băncile mari s-ar potrivi mai dgrabă formarea unei bănci punte.