„Investitorul individual are un avantaj constant asupra celor de pe Wall Street. Cei care lucrează în domeniu sunt obligați să se comporte ca lemingii care aleargă în turmă. Tu nu ești."
— Peter Lynch, din cartea „Beating the Street" (1993)
Omul care conducea Magellan și tot cumpăra ce vedea la mall
Peter Lynch a condus fondul Fidelity Magellan între 1977 și 1990. În acei treisprezece ani a livrat un randament mediu anual de aproximativ 29%, o performanță care rămâne una dintre cele mai bune din istoria administrării de fonduri. Ce e curios e că Lynch nu vorbea niciodată despre modele complicate. El povestea cum a cumpărat acțiuni Dunkin' Donuts pentru că îi plăcea cafeaua și cum soția lui i-a atras atenția asupra unui produs care se vindea excelent. Citatul de mai sus vine din a doua lui carte, scrisă după ce s-a retras, când voia să demonstreze un lucru simplu. Marii administratori de bani nu sunt zei. Sunt oameni prinși în capcane pe care tu, ca investitor mic, nici măcar nu le ai.
De ce dimensiunea unui fond devine un lanț la picior
Un fond care administrează miliarde nu poate cumpăra o companie mică fără să miște prețul singur. Are reguli interne, comitete, presiune să raporteze rezultate bune la fiecare trimestru. Dacă toți ceilalți administratori dețin aceeași acțiune și tu nu, riști să fii concediat pentru că ai fost diferit, nu pentru că ai greșit. Așa se naște turma. Tu, cu portofoliul tău de câteva mii de lei sau câteva zeci de mii, poți intra și ieși fără să deranjezi pe nimeni. Poți aștepta trei ani fără să dai raport nimănui.
La BVB avantajul ăsta e și mai vizibil. Companii precum TeraPlast sau Sphera Franchise au capitalizări la care fondurile mari internaționale nici nu se uită, pentru că nu încap acolo cu banii lor. Un investitor român care își face temele poate cunoaște o afacere locală mai bine decât orice analist de la Londra. Atenție însă, avantajul acesta e teoretic dacă nu îl folosești. Majoritatea investitorilor individuali fac exact ce fac lemingii, doar mai prost și cu mai puține informații. Cumpără la vârf pentru că vecinul s-a îmbogățit, vând în panică la prima corecție.
