„Una dintre cele mai bune reguli pe care le poate învăța cineva despre investiții este să nu facă nimic, absolut nimic, decât dacă există ceva de făcut. Majoritatea oamenilor simt mereu că trebuie să recâștige banii acolo unde i-au pierdut. Asta e greșit."
— Jim Rogers, interviu pentru Market Wizards (Jack D. Schwager)
Omul care a ocolit lumea cu banii proprii
Jim Rogers a cofondat Quantum Fund împreună cu George Soros la începutul anilor '70, iar fondul a produs randamente aproape incredibile înainte ca Rogers să se retragă la 37 de ani. Mai târziu a devenit cunoscut pentru două călătorii în jurul lumii, una pe motocicletă și una cu mașina, din care a tras concluzii despre economiile reale ale țărilor pe care le vizita. Citatul vine din conversația cu Schwager, unde Rogers insistă pe o idee simplă, dar rar respectată. Nu există nicio obligație să repari o greșeală pe aceeași piață unde ai făcut-o. Banii nu au memorie. Doar investitorul are.
Capcana care te ține prizonier în poziția greșită
Fixația de a recupera pierderea pe aceeași acțiune este una dintre cele mai scumpe emoții din piață. Ai cumpărat la 100, a căzut la 60, și acum refuzi să vinzi pentru că vrei să ieși „măcar pe zero". Problema e că acțiunea nu știe la cât ai cumpărat tu. Prețul de intrare e irelevant pentru viitorul companiei. Această nevoie psihologică de simetrie, de a câștiga exact de unde ai pierdut, blochează capital în poziții moarte luni sau ani de zile.
La BVB am văzut asta de nenumărate ori cu investitori care s-au îndrăgostit de o singură acțiune. Cineva a prins un vârf la o bancă sau la o companie de energie, a văzut cum coboară și a decis că vinde doar când revine. Între timp, alte poziții mai bune au trecut pe lângă el. Costul real nu a fost pierderea inițială, ci anii de capital blocat într-o speranță. Contraexemplul există totuși. Uneori o companie chiar revine și răbdarea plătește. Diferența o face motivul pentru care rămâi, analiza la rece a afacerii, nu rana din buzunar.
