Codul de Bune Practici, în linie dreaptă

“Sunt trei coduri, pentru că unul a fost iniţiat de liberali, unul de colegii de la PSD şi unul a fost iniţiat de Guvern. Va rămâne cel iniţiat de Guvern şi convenit cu partenerii sociali. La restul, când ni se va solicita un punct de vedere la Guvern, o să dăm aviz negativ. Acestea două nu vor avea cum să se aprobe fără punctul de vedere al Guvernului. Având noi legea noastră, e firesc că nu putem să dăm aprobare altor legi”, a explicat Ilie Sârbu.

Ministerul Agriculturii, patronatele şi sindicatele din industria alimentară au definitivat, în lipsa retailerilor, proiectul ordonanţei privind Codul de Bune Practici în luna februarie 2009. Reprezentanţii ministerului declarau la acea dată că, prin acest proiect, va fi un preţ de achiziţie stabilit, de la care vor pleca celelalte adaosuri, iar efectul acestei legi se va vedea în scăderea preţurilor cu până la 30%. De asemenea, Codul reduce termenul de plată al comercianţilor către producători la 20 şi 40 de zile. Potrivit proiectului de lege al Codului de Bune Practici, există cinci capitole care stabilesc anumite condiţii în relaţia producător-retailer, respectiv negocierile comerciale, preţurile şi condiţiile de plată, promoţii, compensări şi litigii. Astfel, semnatarii Codului convin asupra existenţei unui contract-cadru care va respecta legislaţia în vigoare şi clauzele din Cod.

În ceea ce priveşte eliminarea anumitor taxe, în proiectul de Cod se menţionează că distribuitorul nu poate fi obligat, în mod direct sau indirect, să contribuie la costurile de marketing ale magazinului. De asemenea, distribuitorul nu poate fi obligat să contribuie la costurile de deschidere a unui nou magazin, la cele legate de creşterea suprafeţei de vânzare, amenajări şi renovări. Codul a iscat discuţii aprinse între producători şi retaileri.