Asumarea răspunderii de către aceștia devine doar un enunț neînsoțit de efecte concrete ale succesului sau eșecului realizării obiectivului de care s‑a făcut răspunzător cel în cauză. Asistăm zilnic la false „asumări de răspundere“, care nu fac altceva decât să sporească neîncrederea mulțimii în spusele și, mai ales, în faptele clasei conducătoare.
Și atunci ce mare poveste mai este și „asumarea răspunderii“ în ziua de azi? Deunăzi, premierul Emil Boc își umfla voinicește pieptul și anunța mândru la televizor că „își asumă răspunderea“. Suna de parcă doar atunci și doar cu ocazia particulară a promovării unor legi de altfel extrem de contestate (acum e vorba de noul Cod al muncii) – și eludând dezbaterea lor parlamentară – prim‑ministrul dă dovadă de curaj și face ce n‑ar face nimeni: să‑și asume răspunderea, adică o vitejie rar întâlnită. Altfel, ce răspundere? Ce asumare?
Ce e aia „răspundere“? Mă uit în DEX: obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, de îndeplinirea unui obiectiv. Tot DEX‑ul ne învață că „a trage (sau a chema pe cineva) la răspundere“ înseamnă a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale. În aceeași linie explicativă, sintagma „pe răspunderea cuiva“ se referă la acele fapte ce se fac pe garanția (morală sau materială) a cuiva.
Definițiile sunt simplu de înțeles. De neînțeles rămâne felul în care clasa politică banalizează și aruncă în derizoriu judecarea neîndeplinirii unor obiective pentru care cineva și‑a asumat răspunderea. Garanția rămâne doar o vorbă în vânt.
Citeşte mai departe comentariul lui Daniel Apostol în cel mai recent număr MONEY EXPRESS
Daniel Apostol este director al The Money Channel, singura televiziune de business din România. Are 17 ani de experiență în presă (radio, print, tv) și este absolvent al MBA Româno‑Canadian, specializarea marketing
