Am invatat sa ma feresc de capcana “perioadei de gratie”, cea care la noi s-a aplicat astfel: platesti doar dobanda pana la un an si abia apoi rambursezi din credit, situatie in care te trezesti ca, dupa un an, nu ai platit nimic din creditul contractat, desi, la dobanzi de peste 10%, ai achitat cu titlu de pret al imprumutului mai mult de o zecime din suma solicitata. Am invatat sa economisesc in perioade favorabile castigului, tocmai pentru a avea rezerve atunci cand ai mai mare nevoie de ele. Am invatat sa nu ma indatorez excesiv. Am folosit toate aceste invataminte atunci cand am contractat un credit. Nu am invatat, in schimb, cum sa ma protejez de deteriorarea mediului economic, atunci cand ea vine din interior. Atunci cand indatorarea tarii creste (prin urmare si riscul de tara si automat riscul fiecarui contribuabil al tarii respective, desi, in sine, fiecare contribuabil in parte nu are nicio vina). Si am mai invatat ca, atunci cand riscul de a investi intr-o tara creste, investitorii vin in continuare, dar numai pentru un randament mai bun decat precedentul.
Ca fiecare dintre dumneavoastra, sunt debitor al sistemului bancar. Si constat ca, desi am achitat pana acum peste o treime din credit+dobanzi, inclusiv prin rambursare anticipata, iar rata era descrescatoare, platesc o rata aproape la fel de mare ca la inceput. De unde? De la dobanzi. Pentru ca asta se intampla cand politicile functioneaza schiop. Ceea ce mai trebuie insa sa invat este sa ii detectez din timp pe cei care se pretind “manageri de tara” si care, de fapt, sunt niste crupieri la ruleta economiei.
