Comisia Europeană contrazice autorităţile române în privinţa cotelor pentru emisiile de gaze

Afirmaţia purtătorului de cuvânt contrazice argumentaţia de care se foloseşte România în procedura juridică lansată împotriva Comisiei Europene la Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene.

România a contestat la sfârşitul anului trecut, la Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene, două decizii ale Comisiei Europene referitoare la reducerea cotelor pentru emisiile de gaze poluante, un demers pe care l-au făcut şi alte state membre UE. Prin prima decizie a Comisiei contestată de România a fost redus cu 10% plafonul de emisii pentru România pentru anul 2007, iar prin cea de-a doua a fost redus cu 20% plafonul de emisii pentru România în perioada 2008-2012.

Potrivit lui Adrian Ciocănea, şeful Departamentului pentru Afaceri Europene, România contestă modul de calcul utilizat de Comisie. Şeful DAE spune că România a aplicat un mod de calcul cunoscut şi agreat de CE, iar Comisia a utilizat un mod de calcul "netransparent", modificat în 2007, care a fost aplicat doar în cazul României şi Bulgariei.

În documentul trimis de România instanţei europene se argumentează că Executivul european şi-a depăşit atribuţiile stabilind cote de emisie de gaze, în condiţiile în care Comsia poate doar să respingă sau să aprobe planul naţional de alocare a emisiilor, a spus Ciocănea.

"Comisia are obligaţia să respingă un plan naţional de alocare a emisiilor, dacă acesta nu este compatibil cu Anexa III a directivei europene referitoare la schema UE privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră" (EU ETS), a declarat pentru NewsIn Lena de Visscher. Anexa III a respectivei directive se referă la criteriile folosite pentru aprobarea planului naţional de alocare. "România a fost corect informată despre datele statistice şi metodologia folosite de Comisie", a adăugat ofiţerul de presă al comisarului pentru mediu.

Lena de Vissher a mai precizat că Tribunalul de Primă Instanţă este cel care notifică Executivul european atunci când Comisia este dată în judecată, iar deocamdată Comisia nu a primit o astfel de notificare din partea Curţii în legătură cu procedura legală angajată de România.

Planul naţional de alocare nu este rezultatul unei negocieri între ţările membre UE şi Comisia Europeană, ci este rezultatul unei decizii directe a Comisiei, în baza planului naţional de alocare propus de fiecare stat membru, iar acestă decizie nu se negociază nici anterior şi nici ulterior emiterii ei, potrivit site-ului Ministerului Mediului.

Planul naţional de alocare al României a fost notificat spre aprobare Comisiei Europene la data de 13 decembrie 2006. Ulterior, Comisia Europeană a solicitat clarificări pe marginea acestui document, iar ultimele clarificări au fost transmise în luna august 2007.

Documentul înaintat spre aprobare de România propunea Comisiei Europene 83,9 milioane de certificate de emisii, în cadrul schemei pentru anul 2007, şi o medie anuală de 95,7 milioane de certificate de emisii, pentru schema din perioada 2008 – 2012.

Faţă de propunerile înaintate de autorităţile române, Comisia Europeană a decis la 26 octombrie 2007 că plafonul pentru anul 2007 alocat României este de 74,8 milioane de certificate de emisii, iar plafonul anual, pentru perioada 2008 – 2012, nu poate depăşi 75,9 milioane de certificate de emisii.

Departamentul pentru Afaceri Europene a analizat împreună cu Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile implicaţiile pe care le au asupra României cele două decizii ale Comisiei, ţinând seama şi de informaţii primite din partea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a Comisiei Naţionale de Prognoză. În baza acestei analize, Executivul a hotărât în şedinţa din 19 decembrie să acţioneze Comisia Europeană în instanţă, astfel că România a introdus, la 21 decembrie 2007, la Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene, două acţiuni pentru anularea deciziilor Comisiei din 26 octombrie 2007.

Ministrul mediului, Attila Korodi, a declarat pentru NewsIn că primul semn legat de procedura legală ar putea veni în două-trei luni, iar o decizie a Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene ar putea interveni într-un an. Potrivit lui Ciocănea, dacă aceasta va fi în defavoarea României, decizia Comisiei Europene, care este executorie, va rămâne în vigoare, deoarece nu există căi de atac. Până la soluţionarea cazului, România aplică deciziile Comisiei.

"Până acum s-au făcut eforturi mari de scădere a emisiilor de CO2, dar trebuie să ţinem cont şi de creşterea economică. Companiile din România sunt într-un important proces de retehnologizare după aderarea la Uniunea Europeană, în special cele din domeniul energetic şi industrial. A le forţa şi mai mult înseamnă pierderea capacităţii de dezvoltare", a explicat ministrul mediului. Şi el susţine că faţă de celelalte ţări care au fost obligate să-şi reducă emisiile de CO2, României îi sunt impuse măsuri mai severe.

"Totodată se pune problema dacă se pot rezolva programe industriale mari sau cele de mediu, dacă nu există dezvoltare economică, nici aceste programe nu pot fi implementate", a spus Attila Korodi.

Directiva 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră reprezintă un instrument utilizat de către UE în cadrul politicii referitoare la schimbările climatice, nefiind un mecanism prevăzut de Protocolul de la Kyoto. Face parte din Acquis-ul comunitar de mediu şi amendează Directiva 96/61/CE IPPC, privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.

Prevederile acestei directive se aplică pentru emisiile de dioxid de carbon. Scopul schemei UE privind comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU ETS) reprezintă promovarea unui mecanism de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de către agenţii economici cu activităţi care generează astfel de emisii, în aşa fel încât îndeplinirea angajamentelor asumate de UE sub Protocolul de la Kyoto să fie mai putin costisitoare.

Fiind primul sistem internaţional de comercializare al emisiilor de CO2 din lume, EU ETS înregistrează 11.500 de instalaţii mari consumatoare de energie din tot spaţiul Uniunii Europene, care emit aproape jumatate din emisiile de CO2 din Europa; include instalaţiile de ardere, combinatele producătoare de oţel şi materiale feroase, combinatele de ciment, fabricile de ceramică, hârtie, sticlă şi rafinăriile de petrol.

Planurile Naţionale de Alocare (NAP) determină cantitatea totală de emisii de CO2 pe care statele membre le acordă companiilor naţionale, care pot fi cumpărate sau vândute de către companii. Fiecare stat membru trebuie să decidă câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare într-o anumită perioadă de timp şi câte certificate va primi fiecare combinat sau fabrică. Prima perioadă de comercializare este 2005 - 2007, cea de-a doua este între 2008 – 2012, iar a treia perioadă va începe din 2013. Astfel, se doreşte limitarea emisiilor de CO2 din sectoarele industrial şi energetic prin acordarea de certificate de emisie.

În 23 ianuarie, Comisia Europeană trebuie să anunţe propuneri de directive pentru a-şi realiza ambiţioasele obiective fixate în martie 2007, printre care angajamentul ferm de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20% până în 2020 faţă de 1990. Tot atunci, UE va anunţa revizuirea modului de funcţionare a pieţei de CO2, pe care industriile fac schimb între ele de drepturi de emisii, considerată principala unealtă a UE în combaterea încălzirii climatice.

Sursa: NewsIn