Comisia Europeană a lansat o consultare publică privind revizuirea standardelor de raportare privind durabilitatea, propunând reducerea costurilor administrative pentru companii și un standard voluntar pentru firmele mai mici.

Pe scurt

1. Comisia cere feedback până la 3 iunie 2026 asupra standardelor europene revizuite de raportare privind durabilitatea, ESRS, și asupra unui standard voluntar pentru companiile mai mici.
2. Proiectele revizuite reduc punctele de date obligatorii cu peste 60%, totalul punctelor de date cu peste 70% și costurile de raportare per companie cu peste 30%.
3. Standardele se bazează pe pachetul de simplificare Omnibus I și pe restrângerea domeniului de aplicare al Directivei privind raportarea de durabilitate corporativă, CSRD.
4. Standardul voluntar introduce o limită pentru informațiile pe care companiile aflate sub CSRD le pot cere partenerilor din lanțul valoric cu 1.000 de angajați sau mai puțini.
5. După consultare, Comisia va adopta două acte delegate, care vor fi transmise Parlamentului European și Consiliului pentru control.

Comisia Europeană a lansat o consultare publică de o lună privind proiectele finale ale standardelor europene revizuite de raportare privind durabilitatea, ESRS, și ale unui standard voluntar de raportare pentru companiile mai mici. Standardele vizează reducerea poverii administrative pentru companiile din Uniunea Europeană, păstrând în același timp calitatea informațiilor privind durabilitatea. Ele se bazează pe pachetul de simplificare Omnibus I, care reduce numărul companiilor aflate sub incidența Directivei privind raportarea de durabilitate corporativă, CSRD. ESRS acoperă aspecte de mediu, sociale și de guvernanță, inclusiv schimbările climatice, biodiversitatea și drepturile omului. Informațiile raportate permit investitorilor și altor părți interesate să evalueze riscurile de durabilitate la care sunt expuse companiile și impactul acestora asupra oamenilor și mediului. Proiectele revizuite ale ESRS sunt mai scurte și mai clare, introduc noi flexibilități pentru companii și simplifică evaluarea materialității, procesul prin care se stabilește ce informații trebuie raportate. Comisia estimează că modificările vor reduce costurile de raportare per companie cu peste 30%. Numărul punctelor de date obligatorii ar urma să scadă cu peste 60%, iar totalul punctelor de date cu peste 70%. Standardele revizuite se bazează în mare parte pe recomandările tehnice ale EFRAG, organismul consultativ independent al Comisiei pentru standarde de raportare. Părțile interesate au contribuit la lucrările EFRAG în primăvara anului 2025, urmate de o consultare publică asupra primului proiect EFRAG în vara anului 2025. Comisia propune ajustări punctuale la recomandările EFRAG pentru a reduce suplimentar povara raportării, fără a slăbi obiectivele CSRD. Aceste obiective includ îmbunătățirea calității, consistenței și comparabilității raportării de durabilitate în UE și creșterea transparenței privind impactul și riscurile de durabilitate ale companiilor. Al doilea proiect pus în consultare este standardul voluntar de raportare pentru companiile care nu sunt obligate să raporteze în temeiul CSRD. Acesta este destinat în special companiilor mai mici care vor să transmită informații de durabilitate într-un format standardizat, fără a intra în regimul complet de raportare obligatorie. Standardul voluntar are și o funcție de protecție în lanțurile valorice. El stabilește un „value chain cap”, adică o limită pentru informațiile pe care companiile aflate sub incidența CSRD le pot cere partenerilor lor din lanțul valoric care au 1.000 de angajați sau mai puțini. Comisia explică faptul că firmele aflate sub CSRD trebuie să raporteze inclusiv riscurile, impactul și oportunitățile legate de lanțul lor valoric. Pentru a face acest lucru, ele pot avea nevoie de informații de la furnizori sau alți parteneri. Acest efect de transmitere a obligațiilor de raportare către companii mai mici este numit uneori „trickle-down effect”. Pachetul Omnibus I introduce limita pentru lanțul valoric pentru a reduce acest efect. Companiile aflate sub CSRD nu vor putea impune partenerilor cu 1.000 de angajați sau mai puțini să furnizeze mai multe informații de durabilitate decât cele acoperite de standardul voluntar. Standardul voluntar este organizat în două module, un modul de bază și un modul cuprinzător. Modulul de bază este conceput pentru cele mai mici companii, inclusiv microîntreprinderi, iar modulul cuprinzător se bazează pe cel de bază. Proiectul de act delegat împarte informațiile din standardul voluntar în mai multe categorii. În limita aplicabilă lanțului valoric intră doar informațiile marcate ca „necesare” în modulul de bază și în modulul cuprinzător. Pentru companiile cu 10 angajați sau mai puțini, unele informații considerate necesare pentru companiile cu 11 până la 1.000 de angajați sunt marcate ca voluntare. Aceasta înseamnă că microîntreprinderile primesc protecție suplimentară față de solicitările de informații din partea companiilor mai mari. Comisia precizează că standardul voluntar nu obligă firmele care nu sunt sub CSRD să raporteze informații de durabilitate. Aplicarea standardului rămâne voluntară, iar limita din lanțul valoric nu creează o obligație de raportare pentru companiile mai mici. Companiile aflate sub incidența CSRD pot cere informații suplimentare față de limita din standardul voluntar, dar nu le pot impune. Într-o astfel de situație, ele trebuie să indice clar ce informații depășesc limita și să informeze compania din lanțul valoric că are dreptul legal să refuze furnizarea acestor informații. Comisia subliniază că firmele aflate sub CSRD nu ar trebui să ceară automat tuturor partenerilor din lanțul valoric toate informațiile permise de limită. Ele ar trebui să solicite doar informațiile de care au nevoie pentru propria raportare CSRD. Consultarea publică este deschisă până la 3 iunie 2026. După închiderea consultării, Comisia va adopta cele două acte delegate cât mai rapid. Actele delegate vor fi transmise Parlamentului European și Consiliului pentru control prin procedura de neobiectionare. Perioada de control este de două luni și poate fi prelungită cu încă două luni la cererea oricăreia dintre cele două instituții. Directiva privind raportarea de durabilitate corporativă, CSRD, stabilește obligații de raportare pentru anumite companii privind riscurile, impactul și oportunitățile legate de durabilitate. Standardele europene de raportare privind durabilitatea, ESRS, definesc informațiile care trebuie raportate. Pachetul Omnibus I face parte din agenda de simplificare a Comisiei Europene și urmărește reducerea poverii administrative pentru companii. În domeniul raportării de durabilitate, acesta restrânge domeniul de aplicare al CSRD și introduce o limită pentru cererile de informații transmise către companii mai mici din lanțurile valorice. Prin revizuirea ESRS și prin standardul voluntar, Comisia încearcă să păstreze raportarea de durabilitate ca instrument de transparență pentru investitori și public, reducând în același timp costurile și volumul datelor cerute companiilor.