Comorile ascunse din România. În inima Munților Carpați, într-un peisaj de o frumusețe rară, unde aerul proaspăt și liniștea contribuie la o atmosferă relaxantă, se află stațiunea balneoclimaterică Sângeorz-Băi.
Această localitate pitorească este renumită pentru izvoarele sale minerale cu proprietăți terapeutice, care atrag vizitatori din toate colțurile lumii.
Sângeorz-Băi, situat în nord-estul județului Bistrița-Năsăud, este un oraș mic dar bogat în resurse naturale. Pe lângă apele sale minerale, regiunea oferă peisaje spectaculoase și o varietate de obiective turistice care îi încântă pe vizitatori. Stațiunea beneficiază de o poziționare excelentă, având în apropiere numeroase atracții care invită la explorare și relaxare, potrivit ProTV.
Istoria Stațiunii Sângeorz-Băi
Originile orașului Sângeorz-Băi datează încă din epoca bronzului, când zona a fost locuită de primele așezări umane. În perioada dacică și daco-romană, localitatea se afla în afara limesului roman, într-o regiune locuită de dacii liberi, dincolo de Munții Suhard.
Primele așezări documentate sunt situate în estul localității, în zona cunoscută sub numele de Pe sub Coastă, caracterizată de mici ridicături de teren. Orașul s-a extins ulterior spre nord, în zona denumită Pe Rogină, și spre vest, pe Valea Borcutului.
Populația inițială era formată din băștinași cu origini incerte, iar ulterior zona a fost locuită de imigranți, inclusiv maghiari, huni și tătari. Într-o etapă ulterioară, orașul a fost populat de coloniști străini, precum cavalerii teutoni și călugării benedictini.
Sângeorz-Băi a fost parte din Voievodatul Văii Rodnei, care cuprindea așezări din bazinul superior al Someșului Mic. În perioada medievală, localitatea a fost afectată de invaziile tătare din 1241 și 1285, care au distrus multe dintre gospodăriile locuitorilor.
Prima mențiune documentară a orașului datează din 1245, când Valea Rodnei, opidul Rodna și Sângeorzul, alături de alte opt localități, formau o unitate administrativ-teritorială sub autoritatea regelui Ungariei și erau administrate de comitatul secuiesc. În secolul al XV-lea, localitatea a fost redenumită Zentihgygurgh și a fost preluată de Iancu de Hunedoara în 1453, apoi de fiul său, regele Matia, care în 1475 a încredințat comuna unui magistrat sas din Bistrița.
În timpul Revoluției din 1848-1849, comuna a suferit distrugeri din partea trupelor maghiare. În 1876, Sângeorz-Băi a devenit parte a Districtului Autonom Românesc al Năsăudului, iar în 1944, trupele germano-hortyste au ocupat localitatea, cu deportarea evreilor din zonă. După perioada comunistă, în anii 1950, localitatea a fost inclusă în raionul Năsăud și a devenit comună, incluzând satele Cormaia și Valea Borcutului. În 1958, a fost ridicată la rang de oraș, păstrând denumirea de Sângeorz-Băi.
Apele Minerale din Sângeorz-Băi
Apele minerale de la Sângeorz-Băi sunt cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice încă din secolul al XVIII-lea. Acestea provin din cele șapte izvoare ale stațiunii și sunt recunoscute pentru eficacitatea lor în tratarea unor afecțiuni digestive, hepatice, metabolice, nutriționale și respiratorii.
În prezent, stațiunea dispune de izvoare funcționale numerotate 1, 2, 3, 4 și 9, care oferă apă minerală carbogazoasă. Aceste izvoare sunt situate în jurul parcului central și sunt ușor de identificat datorită construcțiilor din sticlă cu combinații de culori alb-roșu. Facilitățile moderne de tratament includ băi calde cu ape minerale, aerosoli, inhalații, împachetări cu nămol cald și parafină, săli de gimnastică medicală și fitness, precum și instalații de balneo-fizioterapie. Apele minerale sunt obținute prin captare și foraj hidrologic, având un debit crescut datorită tehnologiilor moderne.
Obiective Turistice în Sângeorz-Băi
Stațiunea Sângeorz-Băi nu este doar un loc de tratament, ci și o destinație turistică atractivă, cu numeroase obiective de vizitat:
- Muzeul de Artă Comparată: Oferă o colecție variată de peste 1000 de obiecte de artă tradițională și contemporană din România și din alte țări. Este deschis între orele 10:00 și 18:00 și oferă suveniruri unice.
- Biserica Sfântul Nicolae: Ridicată între 1875 și 1880, biserica reprezintă un simbol al comunității și a fost renovată acum aproximativ 20 de ani, păstrându-și atmosfera spirituală.
- Parcul Central: Amenajat în mijlocul secolului al XIX-lea, parcul oferă alei largi, un foișor emblematic, locuri de relaxare și un loc de joacă pentru copii.
- Mănăstirea „Buna Vestire” din Cormaia: Datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, mănăstirea adăpostește o biserică de lemn declarată monument istoric.
- Cascada Cheilor – Valea Cormaia: Această cascadă, aflată la aproximativ 4 km de stațiune, este o destinație populară pentru iubitorii de natură și legendă.
- Parcul Național Munții Rodnei: Ideal pentru drumeții, acest parc oferă peisaje naturale impresionante, lacuri glaciare și cascade, fiind o destinație ideală pentru explorare.
- Lacul Lala: Cel mai mare lac glaciar din Munții Rodnei, cu un traseu de dificultate medie care necesită echipament adecvat, oferind un peisaj deosebit.
Accesibilitate și Transport
Sângeorz-Băi este ușor accesibil prin mai multe modalități de transport. Orașul se află la aproximativ 100 de kilometri de Aeroportul Internațional Cluj-Napoca, cel mai apropiat aeroport major. De asemenea, turiștii pot ajunge în stațiune cu trenul sau autocarul din alte orașe ale României. Dacă preferi să călătorești cu mașina, drumul E58 este cea mai simplă rută, cu orașul situat la aproximativ 70 de kilometri de Baia Mare și 150 de kilometri de Cluj-Napoca. Sângeorz-Băi este traversat de drumul național 17D, care leagă localitatea de restul județului Bistrița-Năsăud, iar drumul național DN17 oferă conexiuni directe cu orașele Năsăud și Beclean, precum și cu județul Suceava prin pasul Rodna.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
