Consecinta acestui fenomen este ca firmele de profil sunt obligate sa se reorienteze catre specialistii din zone mai putin vizibile. Clauza de “no touch” actioneaza pe o perioada cel putin egala cu perioada contractului de colaborare intre compania de recrutare si compania client.
“Cazurile «extreme» in acest sens sunt cele in care o companie incheie un contract de colaborare cu o firma de recrutare exclusiv pentru a impiedica headhunter-ul sa oferteze angajatii companiei. Este o modalitate foarte simpla si eficienta de auto-protejare”, declara pentru Business Standard Alina Candea, Business Manager al firmei de recrutare CVO Sales&Marketing Recruitment. Aceasta stare de fapt apare, de principiu, in momentul in care exista foarte putini jucatori pe o piata. Unele firme care activeaza in acelasi domeniu incheie pacte de neagresiune cu privire la recrutarea angajatilor.
“Este o nevoie provenita din interdictia monopolului si din principiul de «friendly competition”, care orienteaza companiile spre a incheia cel putin la nivel informal un astfel de «armistitiu»“, adauga reprezentantul CVO.
Un alt dezavantaj pe care il resimt firmele specializate in recrutare il reprezinta existenta a tot mai multe studii eronate referitoare la nivelul salariilor din diverse industrii, care de multe ori nu au acoperire in piata.
