Comunismul bântuie singurul oraș artificial din România

Un gard şubred şi-o grămadă de crengi îngheţate îi ţin de urât "V"-ului de la intrare. Soarele-i rece... Pe calea ferată trece doar timpul. Şinele zac ninse. În staţie, un navetist zgribulit caută transport. Deasupra coloniei, un cârd de grauri tulbură cerul. Pe uliţe, oamenii-s rari. Mulţi bătrâni, puţini tineri. De câţiva ani, aşa-i oraşul Victoria: îmbătrânit pe străzi, îmbătrânit la ferestre, îmbătrânit în statistici. Belşugul pe care combinatul chimic îl asigura, ordinioară, tuturor a rămas poveste. Viaţa, cu bune şi rele, a rămas în amintiri, în fotografii şi-n pelicula de arhivă. Victoria, oraşul cu oameni rari Virgil a fost şantierist. Acum e paznic la patron. Are glas cald şi amintiri frumoase. Virgil Rusu: Era foarte bine, domnule, în comunism. Foarte bine era... Era lume... Multă lume era. Acum putem să numărăm câţi oameni lucrează la combinat.   Articolul integral pe DIGI24