Conservatori, dar grabiti

Romanii respecta, doar pana la un punct, portretul standard facut de meseriasii domeniului in doua sau trei sute de ani. Si “ai nostri” si “ai lor” sunt conservatori, bancherul personal are rareori parte de un client cu mare pofta de risc, pentru asa ceva exista alte tipuri de servicii de investitii.

Multimilionarii romani (in euro) se deosebesc de cei ai pietelor mature cand vine vorba de orizontul de timp pe care investesc in tot ce misca pe aproape orice piata, aceasta fiind definitia pitoreasca a serviciilor de private banking.

Pe pietele mature, clientii de private banking rareori plaseaza pe termene mai scurte de zece ani. Unul dintre primele lucruri pe care managerul unui cont de private banking il explica potentialului client este cel legat de ciclurile economice.

Bancherii personali privesc cu relativa seninatate urcusurile sau blocajele PIB-urilor. Stiu ca in zece ani pot avea parte de toate, si de recesiuni si de cresteri entuziaste, iar clientii lor investesc ce le-a mai ramas dupa ce au cumparat cam tot ce puteau cumpara pe cont propriu, afaceri, domenii imobiliare, avioane personale etc.

In Romania, termenul de plasament prin private banking este de cel mult trei ani, potrivit unei estimari, deocamdata necontrazise. Pe pietele mature se face private equity pentru randamente cat mai sigure, lasandu-li-se cat mai mult ragaz de crestere.

Si romanii vor plasamente cat mai putin riscante, ca si strainii, dar foamea romanilor de castig este cu mult mai presanta, iar graba aceasta este mai curand juvenila.

Ca si cum un profit nu ar avea valoare decat daca este spectaculos. Adica rapid.