Profesorul Cristian Păun explică printr-o postare pe Facebook de ce este greșită poziția Consiliului Concurenței în privința amenzilor aplicate celor zece mari bănci din România.
Iată explicația profesorului Cristian Păun
Când cotează pe interbancar, băncile au poziții divergente. Nu toate au aceeași poziție de lichiditate într-o zi. Unele au nevoie de lichiditate pentru ca le-au scăzut depozitele, nu au mai atras altele noi suficient de mult, au dat mai multe credite, au cumpărat mai multe titluri de stat etc. Altele au exces de lichiditate. Rar spre deloc vor fi toate băncile cu minus de lichiditate, caz în care se vor duce inevitabil la împrumutătorul de ultimă instanță, banca centrală.
Asta înseamnă un lucru foarte clar: având poziții divergente în cotare (unele au nevoie de lichiditate și vor plăti dobânda ROBOR pe ea, altele au lichiditate și vor încasa dobânda ROBOR pe ea), nu ai cum să "te înțelegi la telefon" sau "la o cafea" pentru lichiditate pe un nivel de dobândă mereu MAI MARE, mereu în creștere. Eu nu știu cum a ajuns Consiliul Concurenței la concluzia că ambele părți pledau pentru O DOBÂNDĂ MAI MARE. Un ROBOR mai mare. Este IMPOSIBIL acest lucru. Pentru că unul, la telefon, schimbând informații, va VREA implicit o dobândă MAI MICĂ pentru banca sa, cât mai mică. Cel care o plătește nu poate negocia dobânda mai mare pe care o va încasa concurentul tăi. Este stupid să crezi așa ceva. Altfel, ai produce pierderi instant pentru banca ta. Iar dacă vei cota prost, contra băncii tale, se vede imediat. Nu ești de capul tău. Ești controlat pe fixing mereu de un șef. Există audit intern. Există audit extern. Există BNR. Toți văd ce faci în timp real. Mai mult, există limite de sumă pentru care poate expune banca fiecare trader. Cu cât suma crește, ceri voie mai sus.
Imposibil ca toți participanții să negocieze DOBÂNZI mai mari. Asta înseamnă că unii acceptă deliberat o pierdere. Pe care să o pună în buzunarul concurentului direct, ca profit.






