Consiliul de la Bruxelles şi fondurile suverane

Cele mai multe şanse de succes pare să le aibă într-adevăr adoptarea unei atitudini permisive care mizează pe transparentizarea voluntară. Ultimul raport al Comisiei Europene respinge de altfel propuneri precum "acţiunea de aur" sau înfiinţarea unui organism de supraveghere a investiţiilor străine, de inspiraţie americană.

Motivele pentru care aceste iniţiative nu se vor regăsi într-un document oficial sunt simple. Practic, Bruxelles-ul nu doreşte să încurajeze protecţionismul şi în acelaşi timp să descurajeze alte investiţii străine. Moto-ul pare să fie "Europe is open for business". Raportul mai subliniază şi contribuţia pozitivă pe care fondurile suverane le-au adus la sporirea capitalizării anumitor bănci importante sau chiar pieţe, într-o perioadă în care lichiditatea reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă comunitatea de business la nivel global.

Există însă şi multe reţineri. Prima ar fi legată de măsura în care rezervele enorme de lichiditate ale acestor entităţi financiare de stat sunt rezultatul devalorizării voluntare a monedei statelor respective. Comisia este preocupată de asemenea şi de potenţialul fondurilor suverane de a exacerba dezechilibre economice la nivel global.

Aşa cum era de aşteptat însă, principala problemă este cea legată de transparenţă şi mai exact de suspiciunile legate de posibila agendă ascunsă a statelor respective. Bruxelles-ul intenţionează ca, în acest sens, că propună modelul Norvegiei sau pe cel al Singapore, ale căror fonduri se stat au dat până acum deovada unei conduite exemplare. În ceea ce priveşte aspectele legate de guvernanţă, Comisia va propune adoptarea principiilor OECD legate de guvernanţa cororativă a întreprinderilor de stat.

În cadrul Uniunii, opinie separată fac însă Germania, Franţa şi în mod surprinzător, Marea Britanie. Legislaţia germană încă mai permite guvernului să blocheze achiziţia a minimum 25% din acţiunile unei companii germane, atunci când consideră că mutare pune în pericol securitatea naţională sau ordinea publică. În Franţa, executivul nici măcar nu a încercat să-şi ascundă prea mult reţinerile faţă de expansiunea fondurilor de stat.

În ceea ce priveşte Marea Britanie, în ciuda disponibilităţii entuziaste a Londrei de a deveni baza logistică pentru fondurile suverane, există încă legi care prevăd diverse restricţii împotriva preluării unor companii strategice de către investitori străini.

Rămâne de văzut la ce compromis se va ajunge cu aceste state şi care vor fi prevederile documentului final privind reglementarea activităţii acestor fonduri.