Coloana oficială trece rapid prin dreptul nostru. Privesc prostit toată desfășurarea de forțe, mașini puternice, girofaruri. Îmi vine să ridic din umeri, doar că gestul ăsta n-ar avea nici un rost. Premierul sau președintele nu m-ar fi văzut din goana mașinilor. Și chiar dacă m-ar fi observat, n-ar fi contat. Girofarul ar fi mers în continuare, și-ar fi făcut treaba.
Îmi amintesc o mulțime de povești cu premieri, președinți, miniștri sau primari care mergeau cu bicicleta la serviciu. Sau cu transportul în comun. Sau, cine știe, pe jos. Desigur, asta se întîmplă afară. Unde pistele pentru biciclete sînt sfinte (la Viena am auzit despre accidente hilare – dacă n-ar avea oameni de suferit – cu pietoni loviți de bicicliști pentru că mergeau pe pistele marcate.), unde transportul în comun e ceva mai civilizat (deși, dacă ăsta-i transportul pe care îl folosesc alegătorii, nu văd de ce nu l-ar putea folosi și aleșii.)


![[P] 35.000 de solicitări în șapte ani pentru sprijin în dependența de jocuri de noroc: 3 din 4 persoane care apelează Consilierea 24/7 cer consiliere psihologică](/_next/image?url=https%3A%2F%2Fmoney-ro-cdn.sorin-freciu.workers.dev%2Fstorage%2Fv1%2Fobject%2Fpublic%2Fmedia%2Farticles%2F1791483335473-zbeb97ppvr.jpg&w=1920&q=75)
