Cosmin Silistraru: Interviu cu Oltchim

„Jurnalistul” care a înțeles primul șansa asta atît de mare a fost Dan Diaconescu. Seară de seară și-apoi zi de zi (în exclusivitate, în direct și-n reluare), patronul-realizator și-a căutat, cu acribie, subiectul-bombă: adică pe Elodia însăși. A căutat-o prin păduri, prin lacuri, prin canale sau pe oriunde altundeva i-ar fi trecut cuiva prin minte. Detaliul cel mai important? Toate aceste căutări s-au petrecut la televizor. Dacă era posibil „în direct”. „În exclusivitate” erau oricum.

 

Și uite așa, seară de seară, zi de zi (și-am mai spus, în direct și-n prime-time și-n reluare), jurnalistul s-a transformat și-a crescut și-a tot crescut. Pînă s-a făcut mare. S-a făcut „nea Dan”. Elodia n-a apărut, dar sînt convins că dacă ar fi făcut-o, primul interviu ar fi fost al lui DD. Pardon, DDD. Ceilalți ziariști, mai mici, au înțeles imensa oportunitate destul de tîrziu. Au plecat pe urmele Elodiei cam atunci cînd inventatorul ei renunța la jucăria lui. Elodia își făcuse treaba. DD putea merge mai departe în glorie.

 

Și-acum ne vom întoarce în prezent. La un nou caz de dispariție. Oltchim. Combinatul e închis de guvernanți și o dată cu decizia asta radicală au dispărut cîteva mii de slujbe, cîteva zeci de căpușe și alte cîteva sute de afaceri adiacente, mai mult sau mai puțin legale.

Matematica simplă ne arată că potențialul subiectului e, cel puțin la prima vedere, mult mai mare decît dispariția de-acum cîțiva ani: un personaj colectiv (muncitorii rămași fără slujbe și familiile lor), ițele încurcate ale unor afaceri probabil nelegale, însă foarte bănoase și, desigur, personajul principal, „Oltchim” însuși, combinatul. Mîndria țărișoarei ăsteia atît de bătută de soartă. Mai nou, (re)jefuită de străini.

 

Același patron-realizator de televiziune a mirosit imediat subiectul și l-a luat din zbor. Doar că a învățat, în anii ce-au trecut de la Elodia, să „gîndească mare”. Pe Elodia n-a găsit-o atunci, demult, deci n-a putut să o cumpere. Oltchim poate fi atins de oricine. E rece, e la un pas de moarte, dar un vraci miraculos spune că l-ar putea reînvia. Cu un mic ajutor din partea noastră, a tuturor, adică a poporului.. vreo cîteva sute de milioane de euro pe care să le trecem cu vederea, însă ne-am obișnuit să trecem cu vederea astfel de sume, de la Bancorex încoace. Deci, de ce nu?

 

De data asta, DD și-a extins terenul de joacă. Micuța dar potenta lui televiziune era, totuși, prea mică pentru a-i împlini visele mărețe.

 

Și-atunci a dat doar un semn, așa, ca-ntr-o scrisoare vestită: calea s-a deschis, televiziunile au intrat în Breaking-News și gata. Avem o nouă telenovelă. Am uitat de greutăți, de criză, de războaiele între palate. Am uitat de pensii, de scumpiri, de corupție și de plagiatori. Am uitat de tot. Am uitat de noi.

 

În nebunia asta care pare fără sfîrșit, noi, jurnaliștii, am mai uitat ceva: personajul, personajul domnilor, unde-i personajul? Să facem un interviu cu el, unul oricît de mic, să-l facem.

 

Un interviu cu Olchim.