Criza basmelor

Vremea aceea a apus. Ne-am inchis gurile si-am inchis gurile copiilor. Abia de-atunci am inceput sa credem ca tot ce zboara se si mananca. Basmele au o randuiala. Spuse cand trebuie si cum trebuie, pot avea un impact mai mare decat o multime de manuale, tocmai pentru ca sunt povesti, iar povestile isi pot ingadui sa ajunga acolo unde cotidianul n-are acces. Platon – care, in dialogurile sale, foloseste povestile cu vadita placere – era de parere ca un bun cetatean este cel care, mic fiind, a ascultat povestile potrivite. (De altfel, multe dintre dialogurile sale asta si sunt – povesti despre povesti, pentru cine are urechi de auzit.) Noica, analizand basmul „Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte“, accepta si el ca o poveste poate avea mai multe de spus decat un tom filosofic, tocmai pentru ca nu se adreseaza unui public specializat.

Citeste mai mult