Un fost oficial de rang inalt al Ministerului de Finante spunea, deunazi, ca este preferabil un deficit bugetar mare decat absenta resurselor pentru (co)finantarea infrastructurii. Nu stiu daca ar fi spus acelasi lucru cand inca mai era la post, dar ideea este numai buna de dezbatut, pentru ca pare ca exprima chiar paradoxul crizei de dezvoltare. Altfel, sigur ca nu-ti poti permite deficite mai mari decat cele pe care le poti finanta mai devreme sau mai tarziu. Inclusiv prin capital de risc, dedicat companiilor promitatoare. Lumea intreaga si pietele de capital, mai ales, incep sa se confrunte cu criza de lichiditati. Administratorii de fonduri de investitii (inclusiv directe, de tip “private equity”, exprima grija de obicei “bine temperata” ca scumpirea creditului le afecteaza afacerile. Un fond de investitii apeleaza la credite, atat pentru a acoperi o parte din costul achizitiei companiei vizate, cat si pentru a cofinanta, ulterior, proiectele de dezvoltare ale acesteia. Asta inseamna ca vor negocia mai aspru pretul unei companii, pe care conditiile de mediu il impinge cat mai jos.
Nevoile de capitalizare ale companiei nu sunt insa mai mici, ci tot mai mari pe masura ce se dezvolta. Unele sunt nevoile unui atlet junior si altele, mult mai mari, cele ale unui senior participant la concursurile internationale. Multe companii roma-nesti au iesit din anonimatul unui ju-det si au devenit redutabile in fata concurentei externe. Dar sunt abia la inceput, unele nu au facut cele mai potrivite investitii, nu au ales cele mai bune echipamente si, daca le-au ales, totusi, nu stiu cum sa fructifice si sa ajunga la un agregat al avantajelor tehnologice, la o productivitate mai mare. Cum sa stimulezi cresterea afa-cerilor din Romania avand la dispozi- tie mijloace care devin tot mai neprie-tenoase? Cum sa feresti de sufocare un organism in crestere, cum sa-i deblo- chezi strangularile? Cum sa folosesti pia-ta in acest scop? Acestea-s intrebarile.
