Daca la inceputul crizei, in 2007, costul acesteia era estimat undeva in jurul valorii de un trilion de dolari, la sfarsitul anului 2008, estimarea a urcat la doua trilioane, iar ultimul raport al stabilitatii financiare globale (GFSR), publicat de FMI pe 21 aprilie 2009, avansa un naucitor 4,1 trilioane de dolari, adica echivalentul a peste 7% din PIB-ul global in 2008.
Din perspectiva istoriei, crizele financiare au o cauza comuna. Ele urmeaza unei perioade in care nivelul redus al dobanzii si neevaluarea adecvata a riscului genereaza o stare de euforie generala. Aceasta perioada de avant este urmata de una de prabusire, in momentul in care devine clar ca aceasta situatie nu mai poate continua. Una dintre problemele majore ale crizei curente este spectrul larg al pietelor si al produselor afectate. Inovatiile financiare au creat legaturi intre diverse piete si produse, ale caror efecte continua sa iasa la iveala.
Perceptia aproape generala este ca aceasta criza va atinge apogeul odata cu stabilizarea pietei imobiliare. Din acest punct de vedere, relansarea creditarii imobiliare poate constitui mecanismul care sa relanseze economia. Cat de probabil este ca aceasta relansare sa se realizeze curand? Dupa concluziile raportului GFSR al FMI, nu prea curand. Activitatea de creditare, in general, atat in SUA, cat si in Europa, este de asteptat sa scada anual cu pana la 4% in 2009. Aceasta dupa ce, la inceputul anilor 2000, crestea cu cifre cuprinse intre 5% si 10%. Revenirea creditarii la rate de crestere de 4-5% s-ar putea realiza undeva dincolo de 2014.
Activitatea de relansare a creditarii este obstructionata, in mare masura, de restrangerea (deleveraging) accelerata a sistemului financiar, in general, si a celui bancar, in particular. Reevaluarea constanta a diverselor active pe care bancile le detin cauzeaza, pe moment, pierderi masive. Problema principala este ca multe dintre aceste active - asa-numite toxice - au perioade medii de maturitate intre trei si cinci ani si sunt, in general, netranzactionabile. Absenta unei piete de tranzactionare genereaza dificultati mari in evaluarea pretului acestor active si creeaza incertitudini cu privire la sanatatea financiara a bancilor. In plus, spectrul deflatiei, care ameninta din ce in ce mai multe tari, va pune relansarea activitatii de creditare intr-o noua perspectiva. Indicele preturilor de vanzare din Marea Britanie, de exemplu, a trecut intr-un teritoriu negativ in martie, pentru prima data in ultima jumatate de secol. Atat in SUA, cat si in multe tari din Europa, tendinta catre deflatie prezinta un risc crescut.
