Aud frecvent, in ultima vreme, expresii precum: mi-au crescut ratele, am pierdut x lei, nu mai pot face cutare lucru pentru ca nu mai am bani. Toate acestea erau de neconceput cu ceva vreme in urma. Si toate acestea sunt acum puse pe seama crizei financiare in care ne aflam. Exista perceptia ca aceasta criza e asemenea unei boli grave. Remediul ar fi intreprinderea unor diverse actiuni, in principal minore, si, cel mai important lucru, asteptarea. Nimeni nu stie exact cat timp. 2009? 2010? 2011? In timp, va fi bine, se asteapta lumea. Dovedit istoric. Faptul ca, in prezent, trecem printr-o criza de proportii nebanuite nu e neaparat un lucru rau. E un fapt. Desigur ca ne afecteaza pe toti. Insa putem alege cum abordam intreaga situatie. Poate fi privit ca un lucru rau - prin prisma implicatiilor financiare negative, cu efecte asupra majoritatii oamenilor, sau, dimpotriva, ca un lucru bun - o corectie naturala a sistemului economic. Cred ca ar fi mult mai util sa avem o abordare diferita. O abordare bazata pe intelegerea faptului ca schimbarea este o constanta a vietii. Ca, in viata, lucrurile alterneaza: noapte-zi, crestere-scadere, bine-rau etc. Si mai important, toate acestea sunt lectii din care avem ceva de invatat. Cred ca, in loc sa ne plangem asa mult, am putea sa ne gandim, fiecare, la ce putem invata din tot acest context de criza. In cazul meu, criza vine intr-un moment de reasezare a prioritatilor si ma ajuta sa inteleg mai bine ce e important pentru mine. Tu ce ai putea invata?
