Bursa, care inca nu da semne de stabilizare si a carei lichiditate si volum de tranzactii sufera, ne aseaza in aceeasi stare de asteptare. Dobanzile in crestere ne fac sa amanam decizia de a ne imprumuta. Preturile energiei, marite deja si cu sanse de a se mai mari in continuare, cu efecte directe asupra celorlalte preturi si, implicit, cu o cheltuiala cu utilitatile si produsele de baza mai mare, ne fac sa ne uitam ceva mai atent si, eventual, chiar sa amanam consumul altor produse si servicii. Daca la toate acestea mai adaugam si o instabilitate politica de natura sa descurajeze temporar investitorii interesati sa intre pe piata romaneasca si sa-i puna si pe ei intr-o stare de asteptare, completam un tablou al asteptarii.
Dar, de fapt, ce asteptam?
Daca ne amagim cumva cu o revenire in aceeasi parametri, de exemplu, ai anului trecut, mi-e teama ca va trebui sa renuntam la aceasta asteptare. Trebuie sa intelegem actualul context, sa incercam sa ne adaptam noilor conditii de piata si sa aducem corectii planurilor noastre de afaceri, este adevarat, macar pe termen scurt.
Este dificil sa o facem, pentru ca nu avem repere, informatii si, mai ales, nu stim nimic despre intentiile consumatorilor. Pe piata americana exista un indicator, comunicat lunar, care se numeste “consumer confidence index”, care masoara apetitul de consum si indica intentia consumului pe termen scurt, mediu si lung. Acest indicator este luat in calcul de orice jucator din piata, care isi adapteaza politicile comerciale in functie de evolutia lui. In Romania nu a existat niciodata o astfel de masuratoare, nu au aparut astfel de analize, care sa determine comportamentul consumatorului. In lipsa unui astfel de index, calculat stiintific, la noi, fiecare interpreteaza intr-o maniera proprie, empirica, ceea ce probabil ar trebui sa numim “consumerism”.
