Aşadar, un acord este posibil, problema e că e prea mult pesimism în aer. Succesul negocierilor în format 5+1 va depinde de posibilitatea ca toţi actorii să câştige ceva dupa discuţii.
SUA au anunţat deja că vor cere Iranului să înceteze procedeele de îmbogăţire a uraniului la 20%. Teheranul ar putea accepta ideea şi continua procesul, dar doar până la maximum 5% şi aşa ar putea argumenta pe plan intern că şi-a păstrat dreptul de a folosi energia nucleară paşnic. Chiar şi aşa, regimul islamic tot ar mai avea un stoc considerabil de uraniu îmbogăţit şi până acum a refuzat să îl depoziteze în străinătate. Dar dacă ne amintim, o propunere de schimb de combustibil nuclear a fost aproape aprobată în 2009 şi în 2010. Iranul era de acord să livreze uraniu în schimbul unor plăci de combustibil gata procesate pentru reactoarele sale medicale. Unele elemente ar putea fi renegociate acum.
Bineînţeles că punctul cheie al unui viitor acord va fi permisiunea de inspecţie acordată Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Aici SUA ar putea renunţa la pretenţiile de închidere a instalaţiei de la Fordo în schimbul accesului total al AIEA pe teren. În orice caz, negocierile nu vor fi uşoare, dar există semnale încurajatoare. Într-o declaraţie recentă, liderul suprem iranian, ayatollahul Chamenei a declarat că „naţiunea iraniană nu şi-a dorit şi nu işi doreşte arme nucleare... pentru că republica islamică crede din punct de vedere logic, religios şi teoretic că posesia armelor nucleare este un mare păcat şi că proliferarea acestor arme este lipsită de sens, distructivă şi periculoasă". Poate liderul tocmai a început să pregătească opinia publică iraniană pentru un acord în acest sens...
O vârstă de pensionare flexibilă ar asigura stabilitate (Die Welt)
FMI propune stabilirea vârstei de pensionare cuplată cu speranţa de viaţă a populaţiei statelor respective. Un astfel de mecanism ar asigura măcar lipsa discursurilor politicianiste din spaţiul public atunci când vine vorba de pensionari şi goana după voturile lor.
În urmă cu un an, aşa numitul Consiliu al Înţelepţilor din Germania cerea majorarea vârstei de pensionare la 69 de ani. Propunerea economiştilor a fost foarte incomodă şi primită cu o doză pronunţată de scandal de sindicatele germane. Dar iniţiativa este motivată raţional. În condiţiile în care populaţia activă scade constant şi numărul pensionarilor creşte, sistemele sociale nu vor mai fi finanţabile multă vreme. Unde mai punem că, spre bucuria noastră, vârstnicii se bucură de pensie pentru o perioadă de două ori mai lungă decât în urmă cu 40 de ani.
Aşadar, singura soluţie de finanţare a sistemului în forma sa actuală fără a creşte presiunea asupra tinerilor este creşterea vârstei de pensionare. Propunerea Fondului Monetar Internaţional ar putea reprezenta o variantă viabilă şi adaptată nevoilor fiecărui stat. Numai că schimbarea va fi extrem de dificilă. Trăim într-un sistem dominat de partide politice care vânează voturi. În Germania, discuţia despre pensionarea la 67 de ani e deja un tabu. Ce să mai zicem de plafonul ridicat la 69 de ani...
Reforma permisului de conducere (Le Monde)
Una din temele predilecte ale campaniei electorale franceze este reforma carnetului. Nu de partid, ci de conducere. În goana după voturile tinerilor, politicienii nu ştiu cum să găseasca echilibrul între siguranţa rutieră şi scăderea costurilor asociate obţinerii permisului.
În 1992, Franţa introducea sistemul de puncte asociat carnetului de conducere. De atunci au existat mai multe iniţiative de „ieftinire" a acestuia, dar şi de înlesnire a accesului la permis. Printre acestea „permisul de 1 euro", care depinde însă exclusiv de bunăvoinţa băncilor franceze, sau permisul „probatoriu" – dar niciuna din aceste variante nu a reuşit să uşureze viaţa tinerilor care doresc să devină şoferi.
Campania electorală e extrem de dură în chestiunea permisului. Sarkozy argumentează că a avea carnet de conducere înseamnă acces mai facil la locuri de muncă – observaţi nota de criză şi relansare economică. Aşa că preşedintele-candidat propune învăţarea codului rutier la şcoală. Candidaţii de stânga merg şi mai departe şi vor naţionalizarea sistemului de şcoli de şoferi, reducerea drastică a costurilor, criterii de gratuitate pentru categorii de tineri etc.
Să explicăm pe şleau: În Franţa, 1,5 milioane de tineri îşi iau permisul de conducere în fiecare an. 4 milioane sunt pe liste de aşteptare. Multe voturi, nu-i aşa?!...
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
