Suntem departe de România, în orășelul Bansko, la poalele Munților Pirin, la 500 de kilometri de ultima palmă de pământ românesc, undeva la granița Bulgariei cu Grecia. Și totuși, dacă ciulești puțin urechea, auzi în jurul tău vorbindu-se atât de mult românește, de parcă ai fi pe la Sinaia sau Predeal. Din 2002 și până astăzi, vin anual aici sute de mii de turiști români, scârbiți de condițiile mizerabile pe care le găsesc în resorturile de la noi din țară. E ora 9 dimineața și în fața casei care vinde bilete pentru instalațiile care urcă schiorii s-a format o coadă lungă de 500 de metri, lată de vreo cinci, asemenea celor pe care le mai vedem pe la pelerinajele la moaște. „Uitați-vă câtă lume e, câți bani se fac aici!”, observă un român așezat la rând. A venit și el să contribuie la prosperitatea turismului bulgăresc.„Nu ar fi fost mai bine să lăsăm o mie și ceva de euro în România? Dar, dacă nu se poate...”.   Articolul integral pe JURNALUL NAȚIONAL.