Din analiza legilor bugetare anuale elaborate în perioada 1949 – 1989 rezultă ceea ce poate fi considerat un paradox al sistemului socialist din România. Deşi promova funcţia şi instituia rolul covârşitor al statului într-o economie centralizată, statul socialist utiliza „regula de aur" a echilibrului bugetar din teoria clasică liberală.
Astfel bugetele erau construite pe venituri, nu pe cheltuieli cum au procedat conducerile politice ce au exercitat puterea de stat după anul 1989. Veniturile dădeau dimensiunea cheltuielilor, echilibrul bugetar promovat fiind „perturbat" de perioade în care atât prevederile bugetare, cât şi realizările erau caracterizate de excedente bugetare.
