Cum să începi o afacere în China? Urmează cei cinci paşi!

 “Nu vindem mai nimic în China, pentru că vechile fabrici ori nu mai sunt ori au fost preluate de străini care vând marfa mai întâi firmei mamă care, apoi, o exportă în China. Noi am mai avea o şansă cu produsele alimentare”, spune Ghelmegeanu.

Potrivit acestuia, chinezii au început să-şi schimbe obiceiurile de consum. Astfel, dacă până acum 10-15 ani, nici nu concepeau să mănânce altfel decât tradiţional, influenţa culturii vestice se vede şi în regimul alimentar. "Tinerii au început să aprecieze mâncarea fast-food, hamburgerii ori pizza. O creştere fulminantă o au brânzeturile, aproape inexistente, până recent, pe masa chinezilor”, precizează oficialul. 

Pornind de la aceste informaţii am schematizat, ghidaţi de Ghelmegeanu, paşii pe care trebuie să-I urmeze o companie românească pentru a pătrunde pe una dintre cele mai concurenţiale pieţe din lume. Am ales o firmă de lactate pentru că este domeniul cu una dintre cele mai mari creşteri din China.

Pasul 1

Se ia legătura cu Camera de Comerţ bilaterală care va recomanda o anumită zonă a Chinei în care e bine să se construiască fabrica. Este recomandat să se evite estul Chinei pentru că este, deja, foarte dezvoltat iar concurenţa poate sufoca o firmă mică.

“Acum merge foarte bine centrul ţării şi de mare perspectivă este vestul. Ideal este să alegi o zonă de dezvoltare specială din cauza multiplelor facilităţi oferite”, spune preşedintele Camerei de Comerţ. Cele 50 de astfel de zone din China sunt foarte bine schematizate iar autorităţile locale ştiu exact de câte fabrici de pantofi este nevoie în areal, de câte fabrici de textile, de câte parcuri, de câte terenuri de golf etc. Capacitatea de producţie a fiecărei fabrici este şi ea destul de bine prevăzută în planul de dezvoltare zonal.

Pasul 2

Odată găsită zona de dezvoltare unde este necesară o fabrică de lactate urmează alegerea unui partener local. Autorităţile îţi prezintă mai multe variante şi fac şi recomandări. Parteneriatul nu este obligatoriu dar este recomandabil mai ales din cauza diminuării efortului financiar propriu şi pentru că asociatul chinez ştie mai bine particularităţile legislative şi fiscale. Dacă firma românească vine cu o scrisoare de garanţie bancară din România, poate lua un credit de la o bancă locală. Dobânzile sunt mult mai mici, între 2.5 şi 2.7%.

Pasul 3

Dacă fabrica de lactate se potriveşte pe nevoile zonei şi va produce atât cât trebuie, autorităţile îşi dau acceptul pentru afacere. Tot ele recomandă o firmă de construcţii care să facă lucrarea. Se poate lăsa planul pe masa constructorului şi managerul să plece înapoi în ţară. În termenul stabilit, fabrica e gata şi cheia predată beneficiarului. E treaba autorităţilor să vegheze la bunul mers al lucrărilor. La fel cum e treaba lor să-ţi construiască drumuri şi să-ţi aducă gazele electricitatea, telefonia şi internetul la poarta fabricii.

Totul pe banii statului chinez

“Nu există să fie gata fabrica şi să nu ai toate utilităţile la poartă. Am văzut câmpuri goale şi peste un an apăreau făbricuţe cu tot cu străzi, gazon şi pomi”, arată Ghelmegeanu.  În aceste zone nu se plătesc impozite şi taxe timp de cel puţin cinci ani, iar acestea rămân la niveluri foarte mici după respectiva perioadă.

Pasul 4

Fabrica este gata. Un anunţ de angajare de forţă de muncă se publică în ziarul local. La calificaţi sunt 3-5 concurenţi pe loc iar la necalificaţi mai mult de 10. Potrivit preşedintelui Ghelmegeanu, un anunţ de angajare la o bancă poate să facă şi o concurenţă de 2000 de persoane pe un loc. Salariile sunt mult mai mici decât în România.

Pasul 5

Se ia legătura cu cele trei mari autorităţi comerciale din ţară, Shanghai, Beijing şi Canton, care negociază, prin mandat, sau te asistă la negocierea preţurilor şi termenelor de livrare cu centrele comerciale din zonele deservite. Odată contractele  semnate, se poate începe producţia propriu zisă. “Nu există să nu ai desfacere. Te îndreaptă ei exact acolo unde e mai mare lipsa de produse lactate”, explică oficialul citat. Acesta mai spune că amortizarea afacerii se poate face şi în trei ani.

În prezent, există doar trei companii româneşti care au afaceri în China. Una este Alexandrion care are o fabrică de spirtoase, a doua este Focus Grup cu servicii de logistică iar a treia este o companie de soft prahoveană - Kepler Software Development Campina - care are un birou la Harbin, în nord-estul Chinei.

Potrivit datelor INS, exporturile României în ţara asiatică, au fost, în primele trei trimestre ale anului trecut, de 160 de milioane de euro. În aceeaşi perioadă importurile s-au ridicat la 1.4 miliarde. Firmele româneşti vând în China fier vechi, tablă şi cherestea şi cumpără telefoane mobile şi alte electronice.