In procesul de definire a strategiei de intrare pe piata, determinarea atractivitatii pietei respective si evaluarea adecvarii resurselor interne disponibile constituie primul pas. Conditiile macroeconomice, perspectivele de dezvoltare, mediul concurential, eventualele bariere de intrare si intelegerea nevoilor clientilor sunt elementele cele mai importante care ajuta la determinarea atractivitatii pietei.
Coroborat cu aceasta analiza, trebuie sa aiba loc si o evaluare a capabilitatilor interne, printre altele in termeni de experienta existenta, modelul de management preferat, eventuale diferente culturale intre companie si piata sau economii de scala, care se pot realiza. In functie de viteza cu care se doreste intrarea pe piata si apetitul pentru risc sau angajamentul investitional avut in vedere, se pot distinge patru tipuri de strategii: dezvoltare greenfield, preluarea unei companii, infiintarea unei societati cu capital mixt, precum si francizarea sau licentierea operatiunilor. Fiecare dintre aceste optiuni are avantaje si dezavantaje specifice, in cazul dezvoltarii greenfield, avantajul major fiind conferit de posibilitatea configurarii operatiunilor de la zero, posibilitate care este, insa, si cea mai costisitoare.
Preluarea unei companii reprezinta o modalitate rapida de a ajunge la o pozitie puternica pe piata, dar implica necesitatea ulterioara de gestionare a problemelor de integrare a operatiunilor. Infiintarea unei societati cu capital mixt reprezinta o modalitate buna de a imparti riscul si efortul financiar necesar cu partenerul ales, dar o alegere mai putin reusita a partenerului poate avea serioase implicatii negative ulterioare.
In concluzie, este esential ca decizia de a intra pe o piata noua, care deja implica asumarea unui risc, sa fie implementata prin alegerea si executia strategiei cele mai potrivite.
