In lipsa unei baze de date amanuntite, analistii nu au dat inca un raspuns la o intrebare fundamentala: care sunt preturile de echilibru pe piata romaneasca? In aceste conditii, retinem doua dintre scenariile posibile: daca pretul practicat de supermarketuri este pretul de echilibru, suportat de piata, atunci abuzurile tin strict de distributia neloiala a profiturilor intre producatori si distribuitori. Comportamentele de pe piata ar trebui deci normalizate de catre Consiliul Concurentei, Parlamentul urmand sa acopere la nevoie carentele legislative. In al doilea caz, daca pretul practicat de supermarketuri este superior nivelului de echilibru, atunci intrebarea devine: cum reactionam pe o piata libera? Asteptam cu mana intinsa, blocati in gandirea conventionala a statului maximalist, sau cautam noi solutii antreprenoriale? Perceptia generala este ca supermarketurile abuzeaza si practica scumpiri artificiale. Numai ca abuzul apare in conditiile unor pozitii dominante care deformeaza negocierile corecte. Or, in Romania, supermarketurile nu detin inca pozitii dominante clare si, ca o consecinta, nu au cum abuza de ele.
In plus, o spunem raspicat, initiativele legislative nu rezolva problema nivelului preturilor, ci pe cea a transparentei contractelor. Chiar si intr-o situatie de oligopol, interventia regulatorului nu garanteaza diminuarea preturilor. Avocatii marilor lanturi de magazine vor deveni rapid experti in eludarea barierelor legale. Solutiile reale tin tocmai de limitarea birocratiei, de crearea conditiilor necesare aparitiei concurentei, astfel incat producatorii si distribuitorii cu ridicata sa aiba o alternativa.
