Vorbeam acum cateva luni cu o reprezentanta a unei companii italiene de energie. Respectiva companie are la Bruxelles un birou in care lucreaza constant cam cinci angajati. Ei urmaresc toata legislatia, fac presupuneri despre cum ar putea fi afectata compania (care are ambitii paneuropene), elaboreaza strategii si mentin contacte. Sondajul ECPA ne ofera imaginea acestor oameni despre institutiile UE. Comisia Europeana pare a fi mai receptiva fata de asociatiile de afaceri, Parlamentul European pare a fi mai inclinat sa tina partea ONG-urilor, iar Consiliul nu este prea permeabil la lobby. Aceste concluzii confirma unele perceptii deja existente. Comisia are o birocratie ce reactioneaza la argumente tehnice si rationale. Lobby-ul de afaceri este interesat de dereglementare si liberalizare. Astfel, interesele sale coincid cu obiectivele majore ale Comisiei. De asemenea, Comisia trebuie sa preseze pentru integrare economica, deci e putin sensibila la argumentele protectioniste. De cealalta parte, Parlamentul European se vrea popular. Nu are pe agenda integrarea, ci linistirea alegatorilor. Tot ce inseamna protectionism presupune apararea intereselor unui segment ingust (agricultori, sindicalisti) pe banii contribuabilului general.
Consiliul european este mai putin permeabil la lobby. Nici nu este de mirare. Consiliul este compus din reprezentatii guvernelor. Acestia au fost deja convinsi de acasa, vin la Bruxelles cu agenda plina si nu vor sa si-o mai aglomereze si cu teme paneuropene. Deci, cu cine sa stai de vorba la Bruxelles? Depinde. Daca esti o companie nationala care vrea sa-si protejeze o pozitie dominanta locala, atunci fereste-te de Comisie si mergi spre guvernul propriu, care iti poate apara interesele si la Bruxelles. Daca reprezinti o asociatie de business interesata de liberalizare, integrare economica si acces pe piete noi, mergi la Comisie. Daca esti ONG si ai mesaje cu potential lacrimogen si de bagat publicul in sperieti (organismele modificate genetic, de pilda), stai pe langa Parlament.
