De altfel, in general, problemele companiilor care doresc sa investeasca in acest domeniu, cele mari tatonand piata interna de mai multi ani, vin atat pe fondul unei legislatii incoerente si instabile, dar si din cauza slabei pregatiri a autoritatilor, atat centrale, cat si locale, pentru a se ocupa de proiecte de acest gen. Specialistii consultati de Business Standard sunt de parere ca tot mai multi investitori ar putea renunta la proiectele din Romania daca autoritatile nu vor clarifica, in primul rand, cadrul legislativ. Un semnal de alarma tras de catre cei care doresc sa investeasca in acest domeniu este ca legea de sprijin a resurselor regenerabile de energie 220/2008 nu are inca normele de aplicare, desi acest lucru trebuia sa se intample inca de acum circa doua luni. Mai mult, Ministerul Economiei lucreaza acum la un proiect de modificare a acestui act normativ, care ar putea aduce schimbari substantiale. “Timpul de aplicare a normelor a expirat, asa ca singura posibilitate este sa amendam legea. Eu as fi vrut o noua lege, dar opinia generala a fost sa o modificam si la asta lucram acum. Nu stiu daca se va modifica numarul de certificate verzi, dar se ia in calcul si aceasta varianta”, a declarat Tudor Serban, secretar de stat pe probleme de energie in minister. Potrivit Didei Vladescu, specialist in cadrul operatorului pietei de energie OPCOM, din legea 220 se aplica deja limitele majorate de pret pentru un certificat verde (27-55 de euro), insa acestea se acorda doar pentru centralele eoliene si microhidrocentralele modernizate. “Trebuia sa se acorde un numar diferit de certificate in functie de tehnologie, dar inca nu a aparut legislatia secundara, se lucreaza acum la acest lucru. Toti producatorii intreaba cand apare. Acordarea de CV microhidrocentralelor nemodernizate depinde de aprobarea acestui regulament de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE)”, a spus reprezentantul OPCOM. Oficialii ANRE nu au putut fi contactati. Pe acest fond, combinat cu efectele crizei, care duc la o finantare greoaie si mult mai scumpa, dar si la reducerea consumului de energie, se pun in stand-by sau chiar sub semnul intrebarii din ce in ce mai multe proiecte. Investitorii se intreaba acum care sunt intentiile statului in aceasta directie, daca acestea vor fi clarificate vreodata si daca exista intr-adevar o initiativa reala, concreta si serioasa de incurajare a acestui domeniu. In acest context, nu este de mirare ca unii dintre ei incep chiar sa faca pasi inapoi.
De unde pornim? De exemplu, potrivit ANRE, numai in judetul Galati se pot instala centrale eoliene cat doua reactoare de la Cernavoda, daca toate solicitarile s-ar materializa. “Exista un potential dat de Dumnezeu judetului Galati aproape incredibil, si anume cel eolian. (Investitorii - n.red.) au constatat ca vantul este aur, nu fiindca este intens, ci fiindca e foarte constant”, afirma presedintele institutiei, Petru Lificiu. De altfel, doar pe eolian s-au anuntat pana acum intentii de constructie a peste 17.000 MW, dar multe proiecte pentru care s-au obtinut o serie de avize, desi se vand acum chiar si la jumatate de pret fata de valorile practicate anterior, nu isi gasesc usor cumparator. In domeniu, unul dintre cele mai “fierbinti” puncte ramane stabilirea clara a modului in care vor fi impartite costurile de racordare la retea a noilor centrale intre investitori si operatorii de retea, dat fiind ca, in unele cazuri, investitia poate ajunge la cateva sute de milioane de euro. Un altul este legat de conditiile de acces la retea pentru capacitatile care depasesc limita maxima admisa, estimata la 3.000-3.500 MW.
Mihai Mares, avocatul coordonator la nivel local al societatii internationale de avocatura Garrigues si specializat in probleme de energie, spune ca sectorul eolian ar putea fi un nou “El Dorado” al economiei care nu si-a atins varful, dar, din pacate, domeniul este acum in stagnare. “Sunt foarte multe proiecte in stand-by, atat din cauza crizei, cat si din cauza unor reglementari neclare”, comenteaza oficialul Garrigues. Potrivit acestuia, firmele mari din energie, desi nu au probleme de lichiditate, stau acum in expectativa, pentru a vedea atat reglementarile, cat si evolutia economiei. “Jucatorii medii, in schimb, vor sa isi faca treaba. S-ar putea sa mearga pe capacitati mai mici, dar sa isi continue proiectele”, completeaza Mihai Mares.
Cazul zero. Problemele CEZ, de pilda, se leaga de obtinerea unor avize de la autoritatile locale, dar si de capacitatea redusa a retelei de transport al electricitatii, dat fiind ca, in aceeasi zona, dezvoltatorul local Eolica intentioneaza sa construiasca 1.500 MW pentru gigantul spaniol Iberdrola, numarul unu mondial in domeniu. Pentru racordarea acestor capacitati la retea, este necesara, printre altele, construirea unei noi linii de transport, ale carei costuri se vor ridica la peste 100 de milioane de euro, care, potrivit operatorului national al sistemului national de transport al electricitatii - Transelectrica, vor cadea in sarcina investitorilor, nemailuand in calcul dificultatea exproprierilor.
Directorul de dezvoltare a afacerilor din cadrul CEZ Romania, Doru Voicu, spune ca Romania ar trebui sa lupte ca sa poata beneficia de pe urma resurselor regenerabile, pentru ca atunci rezultatele obtinute vor insemna investitii foarte mari. “Sectorul energetic din zona regenerabilelor poate scoate Romania din criza, pentru ca exista anunturi de investitii de miliarde euro in acest moment. Unii dintre investitori incep insa sa se retraga, intrebandu-se care sunt planurile statului pentru a sustine acest sector. Ar trebui sa luptam sa nu se intample asta. Legislatia in domeniu este perfectibila, dar daca autoritatile o vor schimba din nou, nu vor reusi sa convinga ca suntem seriosi in demersul de atragere de investitii”, explica Doru Voicu. Potrivit acestuia, business-planul CEZ ia in calcul exact legislatia existenta la momentul actual. “Daca ar fi schimbate regulile jocului din nou, acest lucru va face sa ne reanalizam respectivele investitii, ceea ce va produce cel putin intarzieri. Am prefera ca autoritatile sa fie deschise la ce vor investitorii si sa faca un reglaj legislativ din mers”, spune directorul de dezvoltare al CEZ. Teoretic, in decembrie 2009, CEZ ar trebui sa livreze primul megawatt-ora in sistem produs in cadrul celui mai mare proiect eolian on-shore din Europa, dar timpul pentru normele la Legea 220 a expirat, plus ca trebuie revizuite toate regulamentele care au incidente cu acest act normativ.
Legea 220, prevederi neclare sau contestate. Presedintele Asociatiei Eoliene Romane (AERO), Marian Turbatu, declara ca, desi directiva 77/EC/2001 spune ca toata energia regenerabila trebuie preluata cu prioritate, conform Legii 220/2008 pentru promovarea RES, doar producatorii in capacitati de sub 1 MW pot opta pentru tranzactionarea energiei fie la pret reglementat, fie concurential. “Este o variabila foarte mare, sistemul de cote obligatorii si de certificate verzi (CV) nu este bancabil, pentru producatorii mici, fiindca nu stii cat va fi pretul unui CV. In plus, nu stii daca vinzi energia, pentru ca trebuie sa participi la piata de energie”, spune oficialul AERO. Acesta mai acuza faptul ca sunt acordate multe avize de racordare unor speculatori care blocheaza reteaua pentru cei care au proiecte reale, dar si “lipsa posibilitatii de a trage la raspundere factori de decizie care nu isi indeplinesc obligatiile legale”, dand exemplul companiilor de distributie, care nu emit in timp legal avizele necesare.
Valeriu Binig, director in cadrul firmei de consultanta Deloitte Romania, explica, la randul sau, ca multi investitori nu au perceput la adevarata valoare faptul ca trebuie sa vanda electricitatea produsa pe piata angro de electricitate, la pretul pietei. “Avand in vedere ca a ramas in vigoare ordinul ANRE pentru achizitia reglementata a energiei produse in capacitatile existente, multi investitori sunt in confuzie, crezand ca aceasta se va aplica si pentru capacitatile lor”, declara Binig.
El mai noteaza ca multi investitori sunt obisnuiti cu sisteme din alte tari, unde se aplica sistemul feed-in-tariff, care inseamna pret fix reglementat pentru fiecare MWh livrat in retea. “La feed-in-tariff, responsabilitatea echilibrarii nu e a producatorului, ci a operatorului de retea, de sistem. In mod evident, in Europa sistemul feed-in-tariff a asigurat o promovare mai puternica a electricitatii din surse regenerabile”, a punctat consultantul Deloitte. De altfel, sistemul a fost implementat atat in Germania, cat si in Spania, tari cu statut de lideri mondiali pe eolian.
Comparativ, in Romania, ca si in Italia, furnizorii sunt obligati sa cumpere certificate verzi dupa o cota procentuala stabilita de ANRE, producatorii de energie regenerabila incasand suplimentar bani din energia vanduta concurential, la pretul pietei. Binig adauga insa ca, daca acum pretul de vanzare al unui CV este maxim, datorita cererii foarte ridicate comparativ cu oferta, se pune problema daca in urmatorii ani pretul va fi in continuare maxim. “Nu stiu sa fi facut cineva vreo simulare, in functie de cate capacitati pe regenerabile vor intra in functiune in urmatorii ani si sa spuna daca o sa avem supraoferta de CV pe piata. Nimeni nu stie care este graficul - vom avea 600 MW in 2010, 1.500 MW in 2011? Apoi, inca nu stim cati producatori pe biomasa vor intra, cati pe solar, care primesc patru CV pe MWh si care se fac mult mai usor”, afirma consultantul. Binig mai spune ca, in aceste conditii, studiile de fezabilitate ale investitorilor sunt afectate de incertitudine. Potrivit acestuia, asa cum sunt facute reglementarile acum, s-a creat o piata pentru marii jucatori, iar acestia nu se vor arunca sa dezvolte imediat, vor astepta momente favorabile de piata, pentru ca este posibil ca masurile de promovare a RES sa fie din ce in ce mai prietenoase.
Acesta mai atrage atentia asupra faptului ca, desi Romania are sansa de a dezvolta capacitati energetice insemnate pe biomasa. “Infrastructura de aprovizionare cu materii prime este deficitara. Cand aceasta se va pune pe picioare, ar trebui sa avem o explozie de investitii pe biomasa. Solutiile locale de cogenerare pe biomasa ar trebui sa fie cele ale viitorului. Stiu ca exista dezvoltatori care se gandesc la asta, dar care trebuie sa inceapa efectiv lupta pentru…asigurarea lantului de aprovizionare cu energie primara”, conchide consultantul Deloitte.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
