Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că retransmiterea programelor TV și radio în camerele unui cămin de bătrâni, printr-un sistem intern de cablu, nu reprezintă o „comunicare către public” în sensul dreptului UE privind dreptul de autor.

Pe scurt

1. Hotărârea Curții privește cauza C-127/24, VHC 2 Seniorenresidenz, declanșată de un litigiu între GEMA și operatorul unui cămin de bătrâni din Germania.
2. GEMA susținea că retransmiterea programelor TV și radio în camerele rezidenților necesita o licență pentru operele muzicale din repertoriul său.
3. Curtea a decis că retransmiterea prin cablu intern a programelor primite prin satelit nu folosește un „mijloc tehnic specific” diferit.
4. Judecătorii europeni au considerat că rezidenții unui cămin de bătrâni nu formează un „public nou” față de cel avut în vedere la autorizarea comunicării inițiale.
5. Instanța germană trebuie să soluționeze litigiul național în acord cu interpretarea dată de Curtea de Justiție.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat joi o hotărâre în cauza C-127/24, VHC 2 Seniorenresidenz, privind aplicarea dreptului de autor în cazul retransmiterii programelor TV și radio în camerele unui cămin de bătrâni. Litigiul a început în Germania, unde GEMA, organism de gestiune colectivă activ în domeniul muzical, a introdus o acțiune împotriva VHC 2, operatorul unui cămin de bătrâni. GEMA a cerut instanțelor germane să interzică retransmiterea programelor TV și radio în interiorul căminului, susținând că retransmiterea operelor muzicale din repertoriul său necesită o licență. Retransmiterea analizată de instanță funcționa prin recepția programelor prin satelit de către VHC 2 și retransmiterea simultană, neschimbată și integrală prin rețeaua internă de cablu a căminului. Conexiunile erau instalate în camerele rezidenților și în camerele de îngrijire. Curtea Federală de Justiție din Germania a cerut Curții de Justiție a Uniunii Europene să clarifice noțiunea de „comunicare către public” din Directiva 2001/29/CE privind dreptul de autor. Directiva obligă statele membre să acorde autorilor dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice orice comunicare către public a operelor lor. Curtea a decis că operatorul unui cămin de bătrâni nu realizează o „comunicare către public” atunci când retransmite, prin cablu intern, programe TV și radio primite prin antenă satelit către camerele rezidenților. Judecătorii au analizat două criterii folosite în jurisprudența Curții pentru calificarea unei comunicări drept „comunicare către public”. Primul criteriu privește folosirea unui mijloc tehnic specific, diferit de cel folosit anterior. Al doilea privește existența unui „public nou”, adică un public care nu a fost luat deja în considerare de titularul drepturilor atunci când a autorizat comunicarea inițială a operei. Curtea a considerat că retransmiterea programelor TV și radio în cazul analizat nu poate fi tratată ca fiind realizată printr-un mijloc tehnic specific diferit. Comunicatul Curții dă ca exemplu diferit situația în care o transmisie TV terestră ar fi retransmisă prin internet. Judecătorii au stabilit, de asemenea, că rezidenții unui cămin de bătrâni nu constituie un „public nou”. Ei trebuie considerați parte a publicului deja avut în vedere de titularul drepturilor atunci când acesta a autorizat comunicarea inițială a operei către public. Curtea a arătat că recunoașterea unei „comunicări către public” în asemenea circumstanțe ar duce la o remunerație nejustificată pentru titularii drepturilor de autor. Directiva urmărește să garanteze o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor, nu o remunerație suplimentară în situații în care publicul nu este nou. Hotărârea nu soluționează direct litigiul dintre GEMA și VHC 2. Instanța germană trebuie să decidă cauza națională în conformitate cu interpretarea dreptului UE dată de Curtea de Justiție. Trimiterea preliminară permite instanțelor naționale să ceară Curții de Justiție a Uniunii Europene interpretarea dreptului UE sau verificarea validității unui act al Uniunii. Curtea nu judecă litigiul național, ci oferă interpretarea obligatorie a dreptului european. Hotărârea este obligatorie pentru instanța care a adresat întrebarea și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu o problemă similară. Directiva 2001/29/CE armonizează anumite aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională. În această cauză, Curtea a clarificat limitele noțiunii de „comunicare către public” în cazul retransmiterilor interne dintr-un cămin de bătrâni.